Recenzie literară: Pădurea norvegiană de Haruki Murakami (1987)

Recenzie literară: Fata cu ochii de aur de Honore de Blazac (1833)

Literatura clasică franceză are multe de oferit, având în vedere câți reprezentanți minunați are. Honore de Balzac, prin intermediul nuvelei sale, Fata cu ochii de aur, tratează subiectele sale preferate: construcția societății franceze contemporane cu autorul, intrigile amoroase, clasele sociale și normele din acea perioadă, natura umană, în toată splendoarea și decăderea sa.

Balzac știe să creeze personaje în care te regăsești sau pe care le detești, personaje a căror trăsături par să se regăsească și în oamenii din viața de zi cu zi, arătând, încă o dată, că natura umană rămâne a fi aceeași, indiferent de câte secole trec și cum se schimbă regulile în societate. Recomand romanul admiratorilor literaturii clasice franceze.

Bilanț literar: Februarie 2020

 O primăvară frumoasă, plină de flori, lumină, lecturi minunate și oameni dragi alături!

În februarie m-am delectat cu lecturi foarte diferite, deși în prima jumătate a lunii am fost foarte atrasă de genurile Mistery și Thriller. Am reușit să citesc și trei autori români, ceea ce e un lucru de apreciat - nu reușesc tot timpul să-mi fac loc în planul meu de lecturi și pentru autorii noștri. Ca de obicei, vă voi povesti despre cărți în ordinea în care le-am citit.

Doi pot ține un secret de Karen M. McManus: un YA Mistery Thriller foarte bine realizat. O adolescentă e nevoită să se mute împreună cu fratele său în orașul în care a copilărit mama lor. Cu cinci ani înaintea acțiunii, o  adolescentă dispare după balul de absolvire, iar acum, criminalul iese la suprafață: mesaje cu amenințări apar la tot pasul și Ellery, protagonista, se trezește prinsă într-o plasă greu de descurcat.

Mi-a plăcut cartea, e relaxantă, povestea e bine închegată, personajele credibile. Mai mult ca sigur mă voi întoarce la această autoare când îmi voi dori o lectură în acest stil, m-a cucerit de la primul ei roman citit, Unul dintre noi minte.

Cimitirul animalelor de Stephen King: un alt Mistery Thriller pe care l-am citit în februarie. În Cimitirul animalelor este vorba despre o familie ce se mută într-un oraș nou și află că aici există un loc special dedicat ultmului drum a animalelor. Circulă legenda că cei care și-au îngropat animalul într-un anumit loc, l-au mai revăzut după... noua familie este dezinteresată de subiect, până în momentul în care pisica familiei moare și tatăl decide să verifice veridicitatea legendelor care circulă prin oraș. 

Am citit doar două cărți semnate de autor - una fiind Carrie, care mi-a plăcut foarte mult, cealaltă fiind cea de față, care mi-a plăcut mai puțin, deși nu pot spune exact ce m-a împiedicat să o îndrăgesc. 

Exuvii de Simona Popescu: am ascultat-o pe Ruxandra de la 4 fără 15 vorbind despre volumul acesta și eram curioasă să o citesc pe autoare. Volumul de față l-am văzut ca pe un poem cap-coadă, cuprinzând mai multe etape sau transformări a eului liric. Mi-a plăcut stilul, povestea, modul de exprimare. Cu siguranță a fost o lectură interesantă.

Nuferi negri de Michel Bussi: un alt Mistery Thriller, cel mai bun din cele patru citite în februarie. Este vorba despre o crimă ciudată în pitorescul sătuc Giverny, locul unde Claude Monet a pictat faimoșii săi nuferi. Mai multe am povestit pe canal:

Scriitura este antrenantă, personajele credibile și dialgurile foarte bine construite - m-am distrat urmărind, printre altele, replicile pe care și le aruncă detectivii între ei.

The Strangers de Margaret Peterson Haddix: ultima carte din categoria Mistery Thriller citită în ultima lună a iernii. A făcut parte din lista de cărți pe care mi le-am ales în cadrul Goodreads Choice Awards 2019, urmărind soarta a trei copii care brusc se trezesc fără mama lor, care pleacă fără a da nici o explicație. Volumul face parte dintr-o trilogie, dar mai mult ca sigur nu voi citi continuarea. Mi-a plăcut cum a început povestea, dar după lucrurile au luat o întorsătură mai puțin interesantă pentru mine.

Pretty Reckless de L. J. Shen: un YA Romance pe care l-am ales când am vrut să citesc ceva ușor, despre adolescenți, cu un pic de dramă. Am mai citit ceva semnat de autoare și mi-a plăcut să-i regăsesc stilul aici. Creează personaje colorate, memorabile, iar problemele pe care le inserează în acțiune, chiar dacă nu toate sunt credibile, fac lectura dinamică.

Inocenții de Ioana Pârvulescu: un roman frescă a societății românești din Brașovul anilor 80, reprezentând copilăria a patru copii puși pe șotii. 

Am mai citit și altceva semnat de autoare și mi-a plăcut să regăsesc același stil plăcut de a nara, prin intermediul figurilor de stil și a exprimărilor ce te duc cu gândul la propria copilărie, chiar dacă aceasta nu a fost neapărat similară cu experiența pe care o are protagonista din Inocenții.

Romanul a fost ca o gură de aer proaspăt, o poveste frumoasă, lipsită de griji mari sau de mistere care te fac să nu dormi nopțile. Inocenții a fost volumul perfect ca să redescopăr un autor român contemporan.

Minus infinit de Renert Dusout: un volum pe care mi l-a trimis autorul spre recenzie. De obicei, accept cărțile pe care știu că le voi citi, iar când mi s-a propus să citesc Minus infinit, am fost de acord pe loc. Această carte nu este prima mea întâlnire cu Renert Dusout; am mai citit Tuturor ne place iadul și știam deja că-mi place stilul în care scrie autorul. Voi spune mai multe despre carte într-o recenzie ce va fi postată  pe blog în viitorul apropiat.

Pavilionul canceroșilor de Alexandr Soljenițîn: ultima carte a lunii, dar ce carte! Am citit-o în original, pentru că mi s-a făcut dor de un autor rus, de un subiect dur și abordat așa cum numai autorii ruși știu să o facă. 

În Pavilionul canceroșilor este vorba despre un salon în spitalul de boli oncologice, acțiunea având loc prin anii 50 ai secolului trecut. În acest salon, cititorul întâlnește tot felul de oameni, pe cei care sunt de partea regimului comunist, pe cei care au suferit din cauza nesupunerii, profesori și muncitori necalificați, studenți și pensionari. Toți acești oameni ajung să împartă aceeași cameră pentru că suferă de o formă sau alta de cancer, dar cartea reușește să facă o multitudine de legături și comparații între cancerul-boală și cancerul-structura societății din acea perioadă.

Autorul creează niște personaje foarte bine definite, pe care le placi sau le urăști, pentru care te bucuri sau pe care ai vrea să le înveți ceva. Soljenițîn scrie dur, dar reușește să țese o anumită sensibilitate în narațiunile sale, a fost o plăcere să-l citesc.

Acestea au fost lecturile lunii. Voi ce ați mai citit?

Goodreads Choice Awards 2019 - Bilanț final

În noiembrie, v-am spus despre planul meu ambițios de a citi câte un volum din aproape fiecare categorie din cadrul Goodreads Choice Awards. Nu am ales neapărat volumul care a ieșit câștigător (oricum, în noiembrie nu se știa încă ce volum urma să devină #1 în 2019), dar am ales cărțile a căror premisă a fost interesantă pentru mine.

O parte dintre cărțile respective le-am citit înainte de a face un propriu top, o parte au rămas să fie lecturate în 2020. Mi-am dat timp până la finele lui februarie, așa că în prima zi a primăverii calendaristice, vă spun ce am reușit să fac.

Prima carte pe care am deschis-o în 2020 a fost volumul Pe pământ suntem strălucitori o clipă de Ocean Vuong, concurent la două categorii - Best Fiction & Best Debut Novel.

Pe parcursul lecturii, am avut dubi: erau pasaje care mă făceau să fiu trup și suflet lângă protagonist, dar au fost și fragmente care mă puneau pe gânduri și mă făceau să am dubi în privința cărții; am avut momente în care mă întrebam dacă îmi place ceea ce citesc, dar punctele forte ale cărții au prevalat. Mai multe despre impresiile mele aflați din filmulețul de mai sus.

La categoria Best Mistery & Thriller, am ales să citesc romanul semnat de Riley Sager, Lock Every Door. Ei bine, nici nu m-am atins de el. În februarie, deși atenția mea s-a îndreptat preponderent spre cărțile Mistery & Thriller (de obicei, aceste două genuri nu mă atrag în mod special), nimic nu m-a făcut să vreau să citesc exact acest volum. Așa că la categoria respectivă, avem loc gol.

Una dintre cărțile care mi-au captat atenția în 2019 a fost Orașul fetelor de Elizabeth Gilbert, pe care o aveam în format audio pe telefon. Am văzut că a ajuns în ultima rundă la categoria Best Historical Fiction și astfel titlul a mai avansat în lista mea de de-citit-în-viitorul-apropiat., așa că s-a numărat printre ultimele cărți citite în anul 2019. Vă las mai jos recenzia mea pentru acest volum.

La capitolul Best Fantasy am ales fără să clipesc volumul lui Katherine Arden, The Winter of the Witch, ultimul din trilogia Winternight, unul dintre cele mai magice romane pe care le-am citit vreodată. Seria Winternight se numără printre preferatele mele și chiar dacă volumul de față nu a luat locul #1, pentru mine este cartea câștigătoare a anului 2019.

The Winter of the Witch este ultima carte din trilogie și încheie povestea Vasyei, a unei fete deloc obișnuite, care reprezintă legătura dintre lumea fizică și cea a forțelor din trecutul poporului ei. La noi s-a tradus momentan doar prima carte din serie, Ursul și privighetoarea, dar sper din tot sufletul să se traducă întreaga trilogie.

Pentru categoria Best Romance, romanul lui L. J. Shen, The Kiss Thief, suna cel mai bine. E prima carte pe care am terminat-o în 2020; în prima jumătate a lui ianuarie, mi s-a trezit pofta de romane de dragoste, așa că dacă tot aveam la-ndemână volumul, l-am citit.

Fiica unui mafiot italian este „vândută” unui senator, care se adeverește a fi omul care e setat pe a distruge familia protagonistei. Tânăra „frumoasă” urăște „bestia”, dar fiind vorba de un roman de dragoste cu diferite clișee clasice... știți voi la ce se ajunge.

Mi-a plăcut stilul în care este scrisă cartea, e antrenantă și se citește foarte repede. Personajele au replici amuzante, iar evenimentele ce au loc nu sunt foarte exagerate. Dacă mai vreau să citesc romane de dragoste, voi căuta titlurile autoarei.

La categoria Best Science Fiction mi-am propus să citesc un volum pe care-l am în wishlist - Exhalation de Ted Chiang. Este un volum de povestiri și deși am început în forță, mi-am pierdut momentumul pe parcurs. Am ajuns la o povestire care e prea tehnică, din punctul meu de vedere, așa că tărăgănez lectura. Momentan nu mi se pare o carte plictisitoare sau proastă, nu vreau să o abandonez, dar cu siguranță va dura ceva timp până voi reuși să o termin.

Categoria Best Horror mi-a atras atenția datorită a două titluri: The Invited de Jennifer McMahon și The Institute de Stephen King. De King am citit relativ recent Cimitirul animalelor și nu mi-a plăcut în mod special, parcă i-a lipsit ceva. În plus, lectura m-a cam obosit și vreau să iau o pauză de la acest autor. The Institute e un titlu pe care-l am în continuare pe lista de lecturi, dar nu pentru viitorul apropiat. The Invited a rămas să adune praf; nu mă mai atrage deloc în momentul de față.

Deși am ales la categoria Best Poetry volumul The Truth About Magic de Atticus Poetry, nu am reușit să-l găsesc, așa că am ales să citesc un alt volum semnat de poet -  Love Her Wild.

„Un volum” e rea mult spus - e o serie de poezii foarte scurte, gen cum sunt acelea de pe Instagram, dar mi-au plăcut. Au fost și câteva idei interesante, dar s-au regăsit printre rânduri și destule truisme. Deși nu sunt fana poeziei moderne, acest volumaș a fost o lectură despre care nu pot spune că mi-a consumat timpul degeaba.

Doi pot ține un secret de Karen M. McManus  se află printre finaliști la categoria Best Young Adult Fiction și am reușit să-l citesc în februarie. Mi-a plăcut poate chiar mai mult decât Unul dintre noi minte -se vede evoluția autoarei și povestea este ceva mai captivantă.

Premisa romanului este că într-un oraș mic, la distanță de câteva zeci de ani, au dispărut două regine ale balului, iar crimele nu au fost niciodată rezolvate. Doi gemeni se mută cu bunica lor și Ellery, în urma unor întâmplări ciudate, se trezește a fi una dintre cele trei tinere propuse să fie reginele balului. În aceeași perioadă, apar mesaje cu amenințări prin oraș, anunțând revenirea criminalului ce a stat în urma omorului ultimei regine a balului. Mi-a plăcut cum a fost scrisă cartea și cum a fost rezolvat misterul. Recomand cărțile semnate de Karen M. McManus dacă vă este dor de un Thriller/Mistery cu adolescenți.

În prima postare legată de Goodreads Choice Awards spuneam că mi-a fost greu să aleg volumul pentru categoria Best Young Adult Fantasy & Science Fiction, dar până la urmă m-am decis să citesc Sorcery of Thorns de Margaret Rogerson.

Pe canalul meu de YT am vorbit despre cartea de debut a autoarei, An Enchantment of Ravens, așa că am avut niște așteptări de la cartea despre care mulți spuneau că e mult mai bună decât primul ei roman.

Sorcery of Thorns urmărește o fată care locuiește într-o bibliotecă magică, unde sunt aduse volume ce conțin vrăji, incantații și blesteme străvechi, cărți pe care doar vărjitorii le pot citi. Dar într-o noapte, ceva se întâmplă în bibliotecă, protagonista, Elizabeth, este singura care se trezește și e prinsă în miezul acțiunii. Cei din jur o învinuiesc că a comis o crimă și o trimit în oraș pentru a fi judecată, iar cel care o escortează se adeverește a fi unul dintre cei mai puternici vrăjitori, Nathaniel Thorn.
Nu voi spune mai multe despre carte, pentru că am detaliat în bilanțul literar pentru ianuarie, doar atât: An Enchantment of Ravens mi-a plăcut mai mult.

În romanul The Strangers, trei copii ce locuiesc cu mama lor află că alți trei copii, cu nume și date de naștere identice ca a lor, dispar. În scurt timp, mama, care nu pleca niciodată de lângă ei, anunță că pleacă în deplasare și după mesajele care vin de la ea sunt din ce în ce mai dubioase. De aceea, copiii decid să ia situația în propriile mâini și să o găsească pe mama lor.

The Strangers de Margaret Peterson Haddix, finalistă la categoria Best Middle Grade & Children`s, a fost o carte care a început bine, dar după jumătatea volumului, văzând încontro se îndreaptă acțiunea, mi-am dat seama că nu e chiar lectura la care mă așteptam. În plus, este primul volum din trilogie, iar elul în care s-a terminat nu mă îndeamnă neapărat să citesc și continuarea.

Acesta este bilanțul meu pentru Goodreads Choice Awards 2019. Mi-a prins bine să ies din zona mea de comfort și să citesc titluri pe care, în alte împrejurări, e posibil să nu le fi ales. Cu siguranță voi repeta experimentul acesta și la anul. Chiar dacă nu am citit tot ce mi-am propus, sunt mulțumită de rezultate.

Voi ce ați mai citit în ultima perioadă? Ce părere aveți despre astfel de premii literare?

Recenzie literară: Inocenții de Ioana Pârvulescu (2016)

Eu cred că fiecare om trebuie să aibă un secret al lui, ca să fie cu adevărat frumos. Și mai cred că fiecare carte trebuie să aibă o viață secretă a ei ca să fie cu adevărat bună. Seretele astea nu-i bine săfie dezvăluite decât oamenilor încăpători pe dinăuntru. Când îți pierzi un secret sau îl află cine nu trebuie e ca și cum te-ai împuțina, ca și cum ai scădea în înălțime în loc să crești.

Mi-am dat seama mai târziu că și la unii oameni e la fel: în exterior par șterși, adaptați la mediu, dar când își etalează interiorul, și asta se întâmplă de obicei când se-ndrăgostesc, sunt cu totul alții, frumos desenați și colorați, devin deodată plini de miez și de ochi. Mai târziu am aflat că dragostea e oarbă. Eu cred exact contrariul, că dragostea are ochii cei mai buni. 

Nu știu dacă ai remarcat și tu: uneori amintirile se înroșesc și ard, alteori se înnegresc și se urâțesc și numai unele îți înfloresc înaintea ochilor ca pomii în primăvară.

Recenzie literară: Nuferi negri de Michel Bussi (2011)

Satul Giverny, ultimul refugiu al pictorului Claude Monet, este un loc idilic: pitoresc, calm, cu o grădină superbă și un lac plin cu nuferi. 

 

 

Acesta este locul unde are loc acțiunea în romanul Nuferi negri de Michel Bussi, unde liniștea este perturbată de o crimă bizară. Cadavrul unui doctor din sat este găsit într-un pârâu și deși există multe motive care să îndemne pe cineva să omoare medicul, poliția întâmpină dificultăți în a rezolva cazul.

 

Recenzie literară: Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu (1930)

Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu este un roman despre iubirea care macină sufletul. Regretul se amestecă cu ura, ura cu dragostea și dragostea cu regretul; acest cerc neîntrerupt topește în el drama unei iubiri marcate de gelozie. Este în fond, un fel de cortină care se ridică după ce dragostea și-a luat zborul.

 

 

Nelinişte metafizică? Nelinişte metafizică e ...să simţi că lumea e fără margini, că suntem atât de mici, că frumuseţea are pete şi e trecătoare, că dreptatea nu se poate realiza, că nu putem şti niciodată adevărul. Să fii, din cauza asta, trist… să iubeşti florile şi să zâmbeşti când vezi oameni ca Nae Gheorghidiu, care nu bănuie nimic şi îşi au socotelile lor.

 

 

De vreme ce tu tot mori, e ciudat, dar preferi să fie când ataci și nu când fugi. Cred că senzația aceasta împacă un sentiment fundamental: atacând, îți alegi tu, parcă, moartea; urmărit de altul și ajuns din urmă, moartea ți-e impusă.

 

Lipsit de orice talent, în lumea asta muritoare, fără să cred în Dumnezeu , nu m-aș fi putut realiza decât într-o dragoste absolută.