Mereu mi-a plăcut să descopăr cărți despre care nu știu mai nimic, dar, o dată începute, se adeveresc a fi adevărate comori. Cele O Sută de Mii de Regate de N. K. Jemisin se numără printre aceste cărți.
Povestea lui Yeine, o tânără care se trezește, din senin, că devine moștenitoarea tronului, m-a cucerit din prima clipă. Romanul urmărește peripețiile acestei tinere într-un palat unde nu cunoaște pe nimeni și unde este ținta principală pentru aliații verilor ei. Nahadoth, un zeu decăzut, se oferă să o ajute, iar Yeine nu-i cunoaște motivele și realizează că începe să se atașeze de un posibil dușman. Recenzia mea o găsiți mai jos:
Luna aprilie a fost una foarte prolifică în ceea ce privește lecturile. Nu cred că am mai avut vreodată un număr atât de mare de cărți citite într-o lună - și nici nu cred că voi mai repeta vreodată aceasta „performanță”.
Spun performanță, pentru că pentru mine, calitatea va prima mereu în fața cantității - a se citi, nu toate volumele din această postare au fost extraordinare. Dar să lăsăm tonul acesta negativ și să vă povestesc, cronologic, ce am citit în aprilie.
Am început luna cu un jurnal de călătorie, scris de Cristina Zarioiu - Astăzi a fost o zi bună. Pe Cristina am cunoscut-o când mi-am lansat cartea, iar în calitate de scriitoare, am cunoscut-o când am citit volumul Indecizii. Am cumpărat volumul de față imediat ce am avut ocazia și mi-am început a doua lună a primăverii cu lecturarea acestuia. Vă las mai jos recenzia:
Am terminat, după atâta timp, un volum de povestiri scurte - Exhalation: Stories de Ted Chiang.
Am început acest volum în cadrul unui Challenge pe care mi l-am propus - Goodreads Choice Awards 2019, iar această carte a fost acel volum pe care l-am ales la categoria Best Science Fiction. Deși îmi place genul, nu citesc SF atât de des, iar Exhalation e un titlu pe care l-am urmărit pe Social Media de când a apărut. Sinceră să fiu, am rămas un pic dezamăgită: unele povestiri mi-au plăcut, altele m-au plictisit de-a binelea. Mult prea mulți termeni tehnici, pentru mine, dar și elemente de Hard SF; eu fiind o cititoare mai puțin familiarizată cu acest gen, am fost un pic în ceață la anumite pasaje. Stilul lui Ted Chiang e un pic cam greoi pentru mine, dar au fost câteva povestiri care mi-au plăcut și au avut idei destul de ingenioase legate de tehnologia din viitor.
Un alt volum din biblioteca mea - #citescceam este Cele O Sută de Mii de Regate de N. K. Jemisin, fiind primul volum din seria Inheritance. Aceasta este o carte pe care am cumpărat-o, am lăsat-o să zcă în bibliotecă și când am început să o citesc, m-am lăsat absorbită în totalitate de acțiune. E genul de carte la care te gândești zile bune după ce o termini.
Nu știu dacă voi continua seria - dat fiind faptul că finalul este unul relativ închis, iar următoarele două volume se focusează pe alte personaje. Un lucru ce mă împiedică să continui trilogia este faptul că acesta este singurul volum tradus la noi și nu știu dacă se vor traduce celelalte două, dat fiind faptul că la Paladin s-a tradus integral o serie mai recentă și mai populară a autoarei. Dar rămâne de văzut.
Cum ziceam mai sus, nu mă pot lăuda cu multe cărți impresionante citite în aprilie. Broken Knight de L. J. Shen este al doilea volum din seria All Saint High, unde acțiunea are loc din perspectiva a două personaje pe care le întâlnim și în primul volum - Knight și Luna. Broken Knight este un YA Romance (mă rog, New Adult), unde firul narativ urmărește construcția relației dintre un băiat care e îndrăgostit până peste cap de vecina lui, o fată care refuză să vorbească (suferă de muțenie selectivă).
Angry God este al treilea volum din serie, urmărind povestea de dragoste între Vaughn - un adolescent foarte ciudat, artistic și închis în sine, și Lenny, o tânără din Anglia pe care o leagă o serie de amintiri neplăcute de protagonist.
Am citit prima carte, Pretty Reckless, în februarie, o lectură rapidă, ușoară, plină de dramă adolescentină și oferind o imagine despre tineretul din familiile ultra-bogate din America. Ei bine, cele două volume pe care le-am citit luna aceasta sunt despre adolescenții din același univers, chiar din același cartier. Bani, valoare, haine scumpe, prietenii false, amoruri gheboase - despre asta este seria All Saints High, dar autoarea scrie foarte captivant, iar personajele, chiar dacă niciunul nu este un model demn de urmat, te fac să retrăiești pentru ele. Recomand seria dacă vreți un Romance cu adolescenți bogați; plusul este că nu e musai să citiți toate cărțile sau exact în ordinea apariției, pentru că fiecare volum se focusează pe alte personaje.
Și pentru că eram în starea de spirit în care am vrut să continui să citesc despre bărbați „alfa” și femei „ideale”, am ales un volum unde totul se întâmplă în jurul/cu/pentru/din cauza mafiei. Bennett Mafia de Tijan este prima carte citită anul acesta care și-a luat 2 stele de la mine. Volumul urmărește o tânără care în adolescență a fost colegă de cameră cu o fată care s-a adeverit a fi fiica celei mai rău-famate familii mafioate din univers - Bennett, desigur. După ani și ani, mafia princess dispare, iar cel care este capul familiei în prezent - fiul cel mai mare, Kai, decide să o răpească pe protagonistă, care aparent, a ajutat-o pe sora lui să fugă.
Povestea este atât de forțată, personajele atât de plicticoase și controversate - sau mai bine zis, contradictorii la fiecare pas - încât nici nu m-am complicat să încerc să văd părțile forte ale lecturii. Tot ce se întâmplă nu are nici un sens, protagonista e foarte antipatică - nici nu îmi amintesc cum o cheamă; afirmă sus și tare că este puternică, independentă, sigură pe sine, bla bla bla, dar pe parcursul cărții este permanent salvată, calmată, tratată cu grijă de ceilalți. Nu recomand nici cartea, nici autorul (autoarea?); există atâtea cărți care tratează aceleași subiecte, dar cu siguranță o fac mult mai bine.
Și pentru că încă eram în starea de vreau să citesc Romance cu adolescenți, am început seria The Royals, sau Familia Royals, semnată de Erin Watt. Seria s-a tradus integral la noi, mai puțin volumul Tarnished Crown, care este un fragment care se focusează pe relația între fiul cel mai mare din familia Royal, Gideon, și Savannah, iubita lui mai tânără cu vreo 2 ani.
Primele trei volume, Prințesa de hârtie, Prințul de hârtie și Palatul de hârtie, urmăresc evoluția relației între Ella, o adolescentă orfană care e nevoită să muncească pentru a se întreține și Reed Royal, fratele mai mic a lui Gideon. Ella este ofană și Callum Royal, unul dintre cei mai bogați oameni din lume, o găsește dansând într-un bar pentru bani, spunându-i că este cel mai bun prieten al tatălui ei biologic, în prezent decedat, oferindu-se să se ocupe de ea, să-i asigure educația și o viață decentă. Ella ajunge să locuiască în casa lui Callum, unde-i cunoaște pe cei cinci fii ai săi: Gideon, Reed, Easton, Sawyer și Sebastian. Evident, nici unul din cei cinci nu o place pe Ella, în special Reed, iar de aici începe acțiunea propriu-zisă.
Moștenitorul decăzut și Regatul sfărâmat urmăresc construcția unei relați destul de ciudate între Easton Royal și Hartley Wright - o tânără proaspăt întoarsă din alt oraș, care îl surprinde pe Easton într-o situație compromițătoare și astfel devine ținta atacurilor acestui băiat. Dar pe parcurs, Easton descoperă că Hartley este mai mult decât un chip prea puțin memorabil și că problemele cu care se confruntă sunt greu de suportat.
Seria aceasta are de toate: moștenitori bogați, adolescenți care-și creează singuri probleme atunci când au de toate, inimi sfâșiate, abuzuri de tot felul, societatea dintr-o școală, unde adolescenți trăiesc după legea junglei. Se citește foarte repede, fără însă a oferi ceva memorabil. Și cu această serie, mi-am terminat faza de Romance pentru aprilie.
Cum în aprilie mi-am propus să citesc mai mulți autori români, am lecturat volumul semnat de Octavian Soviany, Casa din Strada Sirenelor, volum pe care mi l-au oferit prietenii de la editura Hyperliteratura.
Am vorbit despre ce impresii mi-a creat pe canal - o povestire în ramă, unde 12 oameni stau la o masă și povestesc tot felul de evenimente sau întâmplări ce cuprind elemente paranormale.
Și dacă tot eram în faza de Mistery (se pare că am ținut-o în faze din astea în aprilie), am citit un volum destinat cititorilor mai mici, copiilor de gimnaziu, Small Spaces de Katherine Arden, primul volum din seria cu același nume. Katherine Arden a scris una dintre trilogiile mele preferate, Winternight, pe care am citit-o, aparent, tot în aprilie, dar anul trecut. Small Spaces urmărește aventurile lui Ollie, o fetiță care și-a pierdut mama și care găsește un volum ciudat, unde se vorbește despre un om care zâmbește, o serie de dispariții și o toamnă misterioasă. În același timp, Ollie pleacă în excursie cu clasa ei la o fermă, unde anumite evenimente din carte par să se suprapună peste ce se întâmplă în acea excursie.
Katherine Arden știe să creeze suspansul și de foarte mult timp nu am citit o carte care să mă țină cu sufletul al gură în așa hal. Cum spunea cineva pe GR, dacă autoarea ar posta lista ei de cumpărături, aș citi acele câteva rânduri pe nerăsuflate. Momentan, este apărut al doilea volum din serie, care presupune să fie formată din patru cărți, așa că mai aștept cu continuarea.
Am citit un volum de povestiri scurte, Omulețul din perete și alte povestiri fantastice de Marian Coman, din cadrul #romanianreadathon și #citescceam. Am citit seria Haiganu semnată de acest autor și, dacă romanele lui nu mi-au rămas clar întipărite în minte, volumul acesta m-a impresionat.
Din nou, mister, horror, folclor - totul în doza perfectă pentru a mă ține cu ochii lipiți de pagini. Recenzia o găsiți în filmulețul de pe canalul meu de YouTube.
Am citit un volum la recomandarea partenerului meu de viață, Arta războiului de Sun Tzu. Deși aveam acest titlu pe TBR, nu m-am grăbit să-l citesc până acum. Conține efectiv sfaturi pentru a fi un mai bun ostaș, lecții despre ce trebuie să facă un conducător pentru a câștiga și multă tactică militară, dar toate aceste lecții sunt valabile și pentru zilele noastre, pentru a supraviețui în jungla urbană în care trăim.
Despre tristețea femeilor frumoase de Andrei Ruse este un volum pe care l-am citit lent.
Conține zece povestiri cu și despre femei, fiecare povestire fiind una nelipsită de mister și nu neapărat mister legat de tărâmul fantasticului, ci acel mister care se regăsește în lucrurile banale, dacă te uiți destul de atent.
Când a avut loc Bookfest litoral în 2019, mi-am cumpărat o carte în engleză cu Artemis Fowl de Eoin Colfer. Nu m-am gândit prea mult - e un volum pe care l-am tot văzut peste tot, parcă apare și un film după el... Ce nu știam eu este că Artemis Fowl e o serie, iar eu m-am întors acasă cu volumul 3. Artemis Fowl este un băiat geniu, care descoperă că zânele și tot felul de creaturi fantastice chiar există și decide să le exploateze. Povestea este fragmentată, cartea pare neterminată, iar conflictul principal este atât de prost realizat, încât mai aveam un pic și abandonam lectura. Încă o carte de 2 stele în lista mea de lecturi pentru 2020.
Acestea au fost cărțile pe care le-am terminat în aprilie. Voi ce ați citit?
Pe Cristina am cunoscut-o în 2017, la Bookfest, când am fost la lansarea volumului meu, Fiind imagine. Eseuri din adolescență. Mi-a fost dat să întâlnesc un om cu suflet deschis, cu o voce caldă și cu o ospitalitate admirabilă. Deși acea întâlnire a fost singura, am urmărit-o cu drag pe Cristina pe social media și prin această prismă, am fost martora unor evenimente din viața ei. I-am citit prima carte, Indecizii, iar atunci când am aflat că autoarea urmează să mai publice o carte, Astăzi a fost o zi bună, imediat am trecut titlul pe lista mea de TBR.
Volumul de față este un jurnal de călătorie, prin intermediul căruia Cristina împărtășește impresiile ei despre America și despre Senegal. Dar cel mai important, acest volum este o lecție de viață care vine din partea unui om ce se trezește într-o zi cu un diagnostic de neconceput și este obligat să facă față acestei schimbări bruște din viața sa. Astăzi a fost o zi bună de Cristina Zarioiu este o carte pe care o recomand cu drag și despre care am vorbit pe canal:
Omulețul din perete și alte povestiri fantastice de Marian Coman este un volum pe care am vrut să-l citesc din clipa în care l-am văzut prima dată. Am mai citit alte cărți semnate de autor - primele două cărți din seria Haiganu: Fluviul șoaptelor și Furia oarbă, dar voi fi sinceră - nu m-au impresionat. Cu volumul e față, lucrurile au stat altfel: m-a suprins plăcut și stilul, și poveștile, și construcția personajelor.
În acest volum, Marian Coman știe să creeze povești în care să te pierzi și să te întrebi la tot pasul ce urmează să se întâmple. Personajele sunt foarte diferite între ele, interesante prin modul în care acționează și percep lumea din jur. Recenzia completă o găsiți mai jos:
Luna aceasta mi-am propus să citesc tenculețul de cărți pe care-l am în biblioteca mea #citescceam. Și, cum luna aceasta m-am axat, pe de o parte, pe YA Romance (pentru că Elena de acum 10 ani, din motive necunoscute, era pasionată de cărți despre război și clasici și nu romane de dragoste), pe de altă parte, pe scriitori români. V-am vorbit acum un an despre #romanianreadathon, organizat de Ruxandra de la 4fără15 și, chiar dacă anul acesta nu bifez fiecare provocare, mi-am propus să citesc literatură română.
Casa din Strada Sirenelor de Octavian Soviany este un volum pe care este greu să-l lași din mână. Conține o paletă largă de elemente ce-mi plac într-o carte: un limbaj stufos, dar nepretențios, personaje realiste, povești care te țin cu sufletul la gură. Cred că este un volum tocmai potrivit pentru a fi savurat într-o seară ploioasă de toamnă, cu o ceașcă de ceai fierbinte (sau vin fiert) pe noptieră și o pătură pufoasă aruncată neglijent peste picioare.
Dragostea, câtă fusese, începea să se destrame deja. O sesiza încă în încăpere ca pe o stafie, vagă și inanimată, însă n-o mai simțea. Afecțiunea i se dusese, se scursese din ea precum sângele dintr-un cadavru.
