În aprilie 1912, 14 irlandezi pleacă din sătulețul lor pentru a se îmbarca pe cea mai mare și impunătoare navă din lume - faimosul Titanic. În 1982, la împlinirea a 70 de ani de la cea mai răsunătoare tragedie navală, Grace, nepoata lui Maggie, află cu stupoare că străbunica ei este una dintre supraviețuitoarele de pe Titanic. Aflată într-o etapă complicată în viață, Grace este încurajată de Maggie să scrie povestea pe care bătrâna nu a mai spus-o nimănui.
Romanul semnat de Hazel Gaynor mi-a plăcut mult pentru felul în care evocă atmosfera vremii, pentru poveștile de viață atât de diferite, dar care se împletesc, datorită sorții, în cele mai neobișnuite împrejurări. Confesiunea lui Maggie, rememorarea trecutului, decizia lui Grace să aducă la lumină o poveste tragică și plină de amintiri dureroase oferă narativei un aer aparte.
Mi-e fost dor de vară și abia aștept să mă bucur de zilele lungi și pline de soare, pentru a citi cele mai fascinante povești și cele mai neverosimile narațiuni. Înainte de asta, să sumarizăm lecturile din ultima lună a primăverii.
Prima carte pe care am citit-o în mai a fost The Contract de Melanie Moreland, primul volum din seria omonimă. Povestea urmărește dorința lui Richard, un om de afaceri fără scrupule, de a se răzbuna pe fostul lui șef, devenind asociat la o firmă rivală. Totuși, pentru a ajunge unde ăși propune, Richard trebuie brusc să devină un alt om - un familist, pentru care principala grijă în viață este familia și femeia iubită. Cum Richard este departe de acest tipar, decide să încheie un contract cu secretara sa, Katharine, o femeie mică și slabă, o creatură pe care nu o poate suporta. Dacă motivele lui Richard sunt cât se poate de clare, Katharine ascunde niște secrete pe care le descoperim pe parcurs.
Mi-a plăcut cartea, dinamica între cele două personaje, lejeritate și ritmul în care cei doi se atașează unul de celălalt. Este o lectură ușoară și mi-a plăcut și faptul că povestea are un final oarecum închis, perfectă pentru cititorii cărora nu le plac neapărat seriile.
Hands Down a Marianei Zapata ne face să ne întâlnim cu un personaj secundar din The Wall of Winnipeg and Me și lucrul acesta m-a surprins în mod plăcut, pentru că nu mă așteptam să-l reîntâlnesc pe Zac în altă carte.
În copilărie, Bianca a avut mulți prieteni, printre aceștia numărându-se Zac, o vedetă în lumea fotbalului. Când tânăra a realizat că-l place, cu zece ani în urmă, a încercat să treacă peste asta, pentru că, totuși, Zac era cel mai bun prieten a verișorului ei și al ei. Ceva s-a întâmplat și Bianca și Zac au pierdut contactul pentru zece ani, Bianca întrebându-se dacă a fost vina ei. Deși stau în același oraș, tânăra ezită să-l contacteze, însă un eveniment din familie o face să vină la el acasă. Zac este mirat să o vadă și, deși Bianca și-a promis că va trece peste tot pentru a păstra aparențele, supărările din trecut ies la iveală.
Hands Down este o carte destul de lentă, unde urmărim de foarte aproape frământările Biancăi și reconstrucția relației cu Zac, cel mai bun prieten din copilărie. Mi-a plăcut povestea, dar aș fi preferat să văd mai multe lucruri din perspectiva lui Zac și mai puțină nesiguranță din partea Biancăi.
The Secret: A Billionaire and Nanny Romance de Lulu Moore a fost una din acele lecturi ușoare, nepretențioase, unde știi că totul va fi bine și unde știi din titlu care va fi direcția firului narativ. Totuși, mi-a plăcut mult atât de protagonist, Murphy - un bărbat de succes (ignorați faptul că are în jur de 30 de ani și că a clădit - de la zero - un imperiu financiar), cât și de Kit, o dădacă mult prea atrăgătoare. Dinamica între cei doi a fost una simpatică, presurată cu glumițe, ocheade prost ascunse și o dezvoltare destul de armonioasă a relației. Cu siguranță voi citi și celelalte cărți din serie (stand-alones, din câte se pare) atunci când voi simți că vreau o lectură optimistă și reconfortantă.
Eponine Thenardier este o fată care ajunge să devină membră a Ghildei Hoților, fiind cunoscută de cei din jur drept Pisica Neagră. Aderarea ei la ghildă nu a fost o decizie proprie, iar Nina speră să o poată scăpa pe sora ei, Azelma, care a fost luată de tigru - temutul lord al ghildei trupului. Timpul trece și Nina ajunge să o aibă în grija sa pe Cosette - Ettie, o fetiță pe care Tigrul și-o dorește foarte mult.
Din acest punct, Nina trebuie să lupte atât pentru a-și găsi și salva sora demult pierdută, cât și pentru a o proteja pe micuța Ettie. Lucrurile nu sunt tocmai simple, pentru că la Curtea Miracolelor cel mai mult contează Legea, iar Nina are de gând să o încalce.
Luna de la Kiev e o poezie simplă, cu un puternic impact emoțional. Am crescut cu poveștile pe care le-a scris Gianni Rodari, e unul dintre autorii mei preferați din copilărie și vă recomand cu cea mai mare căldură să-i citiți poveștile copiilor voștri - sunt uimitoare, pline de lumină și speranță.
Poveștile bufniței. Pisoiul care se temea de orice de Eric-Emmanuel Schmitt este o povestioară superbă, despre curaj, prietenie și dorința de a proteja aproapele. Ilustrațiile m-au încântat prin drăgălășenia lor.
În Heartless de Marissa Meyer, Regatul Cupelor este condus de un rege naiv și de-a dreptul nătâng, care trăiește pentru distracții și refuză să ia atitudine atunci când în regatul său să întâmplă lucruri nu tocmai vesele. La unul dintre baluri, Cath află cu stupoare că regele vrea să o facă regina sa și la același bal, tânăra întâlnește un băiat pe care l-a visat de mai multe ori. Acesta se adeverește a fi Jest, noul Jocker al curții și, pornind de la acest bal, viața lui Cath se schimbă pentru totdeauna.
Tare mi-a plăcut cartea, pentru că a avut de toate - o lume fantastică în care vrei să te pierzi, personaje inedite, o poveste de dragoste bine țesută, o dezvoltare fascinantă a protagonistei. Felul în care Cath parcurge drumul de la o fată naivă la o regină nemiloasă a fost interesant de urmărit și autoarea a surprins foarte bine acele momente de cotitură în viața lui Cath care au adus-o pe tron.
Kulti de Mariana Zapata este, probabil, cea mai populară carte scrisă de autoare până acum. Urmărește relația ce se construiește între Sal, care joacă fotbal la nivel profesionist și visează să joace în cea mai tare echipă și Kulti, un fost prodigy în fotbal. Retras de curând, Kulti se oferă să antreneze o echipă de fete, cea din care face parte Sal. Deși l-a idolatrizat nespus când era mică, după ce Kulti are o interacțiune nu tocmai amicală cu fratele ei, Sal decide să lase totul în trecut și să se focuseze pe cariera sa, lucru nu tocmai ușor când unul dintre idolii tăi din copilărie îți devine antrenor.
Să fiu sinceră, Kulti a fost o lectură captivantă, dar nu mi-a plăcut la fel de mult ca alte cărți semnate de Mariana Zapata. Ceva i-a lipsit și tind să cred că de vină a fost personalitatea lui Sal - nu a fost o eroină tocmai pe gustul meu, iar Kulti a început să se desfășoare abia în ultima treime din carte și poate că asta nu a ridicat lectura la înălțimile la care au ajuns alte cărți semnate de autoare.
Vrem să știm ca să creștem mari! de Carine Simonet este o cărțulie ce explică, pe înțelesul copiilor, lucruri precum ce este pierderea, de unde vine frica, de ce nu toate familiile sunt la fel, unde începe și unde se termină dorința noastră de a ne potrivi. Autoarea este psiholog ce lucrează cu copiii, iar cartea cuprinde o serie de mini-explicații la întrebările venite de la pacienții ei. E o lectură simpatică, pentru că explică destul de succint și pe înțelesul copiilor sursa emoțiilor și a trăirilor interioare, construcția societății, de ce se întâmplă unele lucruri și până unde se extinde dragostea părintească. Cred că ar fi o carte foarte interesantă pentru micul cititor.
Marissa Meyer țese în Aurit un basm întunecat, plin de mistere, întuneric, vise spulberate și speranțe deșarte. Într-o lume în care zeii nu interacționează prea des cu oamenii, nopțile cu lună îi aparțin Regelui Elf, care răspândește teroarea și groaza peste tot pe unde calcă. Pentru această creatură a întunericului, Serilda este o jucărie care poate să-i satisfacă un interes ascuns, iar fata trebuie să facă tot ce-i stă în putere pentru a rămâne în viață. La mijlocul acestui joc este prins tatăl Serildei, copiii de care are fata grijă, satul ei întreg și nu numai.
Aurit de Marissa Meyer e un roman plin de folclor, mitologie și magie, surprinzând cele mai întunecate și bizare tradiții, vrăji și creaturi, care încearcă să intre în lumea muritorilor și să aibă un impact asupra oamenilor.
The Hook Up de Kristen Callihan încheie genul romance pentru luna mai. Povestea este una relativ clasică pentru acest gen literar: un el și o ea, oameni ce fac parte din lumi diferite, dar cumva se întâlnesc. Drew Baylor este vedeta fotbalului de la universitate, tipul popular, mereu adorat de fani și de fane. Anna Johnes este o tânără care preferă să trăiască în umbră și să își protejeze inima. Totuși, cei doi se cunosc la un curs și ambii simt o atracție instantă unul pentru celălalt. Per total, a fost o lectură ușoară, cu suficiente drame inutile, dar și cu câteva drame pe care nu prea le-am întâlnit în categoria college/sports romance. Cu siguranță voi lua în considerare volumele următoare din serie (care se axează pe alte cupluri) când mi se mai face dor de romance.
Fata de pe Titanic. Întoarcerea acasă de Hazel Gaynor este o carte unde acțiunea se desfășoară pe două planuri ce alternează între ele. Povestea este spusă din mai multe perspective, iar cititorul are ocazia, astfel, să descopere epoci și pături sociale diferite, prin intermediul personajelor.
Grace, aflată în impas din cauza unui deces în familie, care-i dă peste cap viața simplă și liniștită, abandonează studiile și rămâne izolată alături de mama ei. Totuși, confesiunea neașteptată a lui Maggie, jurnalul ei, dar și povestea despre niște scrisori din Irlanda o fac pe Grace să-și revizuiască viața și să scoată la suprafață o poveste ce a stat neatinsă timp de zeci de ani.
Sărutul pictat de Elizabeth Hickey face parte din acea categorie de cărți ce îți dă de înțeles că nu pretinde a fi o capodoperă, dar care te prinde în totalitate în mrejile sale. Autoarea prezintă relația lui Gustav Klimt cu Emelie Floge, văzută prin ochii acestei femei ce a fost considerată a fi partenera de viață a pictorului, deși la suprafață cei doi nu și-au manifestat niciodată sentimentele unul față de celălalt.
Înainte de toate, Sărutul pictat este o carte despre artă, despre frumos, despre creația lui Gustav Klimt și despre elementele care i-au influențat stilul. Prin spiritul de observație a lui Emilie și a stilului epistolar, cititorul află despre cum s-au creat celebrele picturi semnate de Klimt, care au fost oamenii ce i-au marcat viața, cum relația lui cu Emilie a devenit un element vital în existența pictorului.
Din păcate, nu s-a lăsat fără cărți abandonate în această lună. Eram foarte entuziasmată să citesc Încotro ne îndreptăm de Pavel Nedelcu, însă ori nu am citit cartea în perioada respectivă, ori pur și simplu nu mi se potrivește. Urmărește viața lui Franz, un agent de pază, care este chemat la șeful său care-i atribuie o sarcină, însă Franz este prea distras pentru a percuta la timp ce se vrea de la el. Ziua agentului de pază devine labirintică, acțiunea începe să sară de la una la alta, urmărind un gând, abandonând altul, apoi revenind la subiectul inițial. Cu siguranță este un tip de narativă interesant pentru cei care nu să lasă distrași de schimbarea mult prea rapidă a subiectului.
O altă dezamăgire - și abandonare - a fost Orașul care ne unește de N. K. Jemisin. Premisa cărții mi-a plăcut foarte mult - oameni care se transformă în orașe, distopie, New York - însă după nici douăzeci de pagini m-am plictisit de moarte. Nu a ajutat nici faptul că la fiecare jumătate de paragraf se menționează aspectul rasial al societății și acest lucru l-am văzut ca pe ceva forțat. Cred că voi rămâne la ficțiunea autoarei pe partea de medieval fantasy - încă vreau să citesc seria Al Cincilea Anotimp și să o continui pe cea care începe cu Cele o sută de mii de regate.
Mirii nemuririi de Radu Aldulescu este o carte pe care am abandonat-o pentru că povestea nu se îndrepta nicăieri. Stilul de scriere mi-a plăcut, dar nu a fost suficient cât să mă facă să vreau să continui romanul.
Iisus din întuneric de Radu Găvan este o altă carte pe care am abandonat-o pentru că, deși mi-a plăcut proza în sine, începutul este foarte lent și nu m-a captivat deloc narațiunea. Pur și simplu nu m-am putut conecta la poveste.
Acestea au fost cărțile lunii mai. Voi ce ați mai citit?
Aurit este o carte întunecată, unde povestea mereu are două versiuni, iar eroii nu sunt mereu cei care câștigă lupta. Serilda e o protagonistă pe care am urmărit-o cu drag - este neînfricată, mereu știe să dea niște replici care deseori m-au amuzat, oamenii la care ține sunt mereu pentru ea pe primul loc și fata e dispusă să facă orice pentru a-i salva pe cei din jur de forțele întunericului.
Un punct slab în carte mi s-a părut relația Serildei cu Gild - se dezvoltă mult prea repede. Totuși, în contextul cărții, nu e un lucru care să mă scoată complet din atmosferă. Mi-a plăcut felul în care se termină romanul și abia aștept continuarea.
Catherine Pinkerton este fiică de marchiz și, deși statutul ei social este unul foarte bine conturat, Cath simte că se sufocă în lumea în care trebuie să trăiască. Tot ce-și dorește ea este să deschidă o cofetărie și să-și urmeze pasiunea - cea de a fi patiser, însă părinții ei au alte planuri mărețe, iar opinia lui Cath nu este luată în considerare.
Heartless de Marissa Meyer a fost o lectură captivantă - autoarea știe să creeze o lume vastă și plină de culoare, inspirându-se din universul creat de Lewis Caroll, împrumutând câteva personaje din Alice în Țara Minunilor și țesând drumul pe care-l parcurge nemiloasa Regină de Cupă de la fata plină de optimism la monarhul lipsit de inimă.
Eponine Thenardier este o fată care ajunge să devină membră a Ghildei Hoților, fiind cunoscută de cei din jur drept Pisica Neagră. Aderarea ei la ghildă nu a fost o decizie proprie, iar Nina speră să o poată scăpa pe sora ei, Azelma, care a fost luată de tigru - temutul lord al ghildei trupului. Timpul trece și Nina ajunge să o aibă în grija sa pe Cosette - Ettie, o fetiță pe care Tigrul și-o dorește foarte mult. Din acest punct, Nina trebuie să lupte atât pentru a-și găsi și salva sora demult pierdută, cât și pentru a o proteja pe micuța Ettie. Lucrurile nu sunt tocmai simple, pentru că la Curtea Miracolelor cel mai mult contează Legea, iar Nina are de gând să o încalce.
În acest volum Kester Grant creează trei posibile legături amoroase, iar acestea subliniază atât atmosfera, cât și structura societății. Nina reușește să-l cunoască pe Delfinul Franței, văzând prin interacțiunile cu acesta cum trăiește nobilimea. Prin intermediul evenimentelor ciudate care o leagă de Saint Just, Pisica Neagră descoperă cum funcționează mintea rebelilor, a celora care luptă pentru libertate. Relația profesională a Ninei cu Montparnasse, care este Maestrul Cuțitelor din cadrul Ghildei Asasinilor scoate la iveală evenimente care indică existența a ceva mai mult decât un scop comun.
From Lukov with Love este un romance unde accentul se pune foarte mult pe construcția personajelor și conturarea anturajului și a atmosferei. Mariana Zapata știe să creeze conflictul, să-și facă personajele să reacționeze natural la tot felul de evenimente, dar mai ales, autoarea știe să construiască o relație de la un punct în care protagoniștii nu se suportă reciproc la punctul în care realizează că omul de lângă înseamnă foarte mult pentru ei.
Relația dintre cei doi, din punct de vedere profesional, se construiește treptat, pornind de la decizia de a forma un cuplu pe gheață și-i face pe cei doi să iasă din zonele lor de confort pentru a lupta pentru o cauză comună. Mi-a plăcut foarte mult modul în care autoarea introduce cititorul în lumea sportului de performanță, cum oferă pe tavă imaginea din culise - antrenamentele dure, accidentările, nevoia celor doi parteneri să aibă încredere completă unul în celălalt, să-și găsească punctele slabe și să lucreze asupra lor, să se sincronizeze fizic și mintal. Odată cu munca pentru care cei doi trăiesc, Jasmine și Ivan se cunosc reciproc și descoperă ce fel de oameni sunt, care le sunt visurile în afara ringului și ce-și doresc de la viitor.
Salutare! Luna aceasta am avut spor la citit și abia aștept să vă împărtășesc impresiile mele despre lecturile lui aprilie.
Deși luna martie a fost cea în care am citit exclusiv autori români contemporani, am mai avut o „restanță” pe care am reușit să o duc la bun sfârșit chiar la începutul lui aprilie.
Pe contrasens de Oleg Serebrian este un roman-jurnal în care descoperim, alături de protagonist, bizara biografie a înaintașului său. Născut într-o familie privelegiată, Alex cunoaște pierderea de mic - cel mai bun prieten al său, Enno, se stinge din viață, acest eveniment urmărindu-l pe von Randa pe tot parcursul vieții sale. Atunci când alege să plece la studii în Germania, Alex începe o adevărată aventură și abia aici descoperă care sunt adevăratele bucurii și tristeți ale vieții. Se împrietenește repede cu Irmin Heisert și cu familia acestuia, o prietenie care durează o viață și care, la un moment dat, îi creează niște probleme de imagine lui Alex von Randa.
În Moștenirea Hawthorne de Jennifer Lynn Barnes, misterul lăsat în testamentul lui Tobias Hawthorne este rezolvat, sau, cel puțin, așa crede Avery.
Lucrurile însă se complică atunci când fata descoperă ceva în casă, care se regăsește și în certificatul ei de naștere, iar aici adolescenta, alături de frații Hawthorne, realizează că bătrânul le-a mai lăsat un puzzle de rezolvat.
Nerostit de Neil Abramson este povestea Helenei, un medic veterinar dedicat trup și suflet meseriei sale. Odată ajunsă între lumi, Helene se întreabă dacă toate deciziile ei, în special acelea legate de eutanasie, au fost corecte față de animal.
Totodată, este blocată între două tărâmuri, observând cum soțul ei, David, un avocat de succes, face față pierderii și se trezește nevoit să aibă grijă de toate animalele ei - cai, porci, câini și pisici.
Povești pe nerăsuflate de Adriana Ștefan, ilustrată de Daniela Olariu, este o cărțulie tare simpatică, potrivită pentru toate vărstele. Așa cum îi zice și titlul, poveștile se citesc dintr-o suflare și m-am distrat descoeprind lumea creată de autoare și de ilustratoare.
Un alt volum simpatic pe care l-am citit luna aceasta este Povești somnifere de Vlad Stroescu, ilustrat de Andreea Dobreci. Poveștile sunt amuzante, bizare și se observă faptul că sunt inventate pe loc - autorul a simțit nevoia să contorizeze undeva poveștile pe care le inventa în fiecare seară pentru a le spune fiicelor sale, iar această inițiativă a adus cititorului un volum interesant, inedit.
Marea aventură a micii albine Mitsu de Mircea Dragu, ilustrat de Bajko Attila e un volum care m-a surprins plăcut. Un poem despre o albinuță curajoasă, care vrea să-și salveze stupul, cărticica asta a fost o adevărată încântare și sunt sigură că ar fi pe placul grupului-țintă.
Am terminat de citit cel de-al cincilea volum din saga Witcher, Botezul focului de Andrzej Sapkowski. Această carte a mers ceva mai greu ca precedentele, foartă multă descriere și călătorie a personajelor, acțiunea legată de firele narative principale a cam stagnat. Mi-a creat impresia unul volum scopul căruia a fost să pregătească terenul pentru ceva grandios, rămâne de văzut ce se întâmplă mai departe.
Celălalt de Cornel George Popa este un roman alarmant datorită felului în care autorul aruncă cititorul în tot felul de stări, trezindu-i o multitudine de întrebări și oferind zero răspunsuri.
Pe parcursul romanului, o observăm pe Amalia, cum dintr-o femeie de-a dreptul fadă și lipsită de orice trăsătură interesantă, aceasta devine un adevărat personaj ce trezește curiozitatea familiei, a vecinilor și a orașului în întregime. Modul în care femeia trece peste durerea pierderii este unul oarecum previzibil, dar autorul oferă tot felul de nuanțe prozei și, la un moment dat, ajungi să nu mai înțelegi care este limita între vis și realitate.
Inappropriate de Vi Keeland e un romance tare simpatic. Protagonista, după nouă ani de slujbă asiduă într-o companie, este concediată dintr-un motiv stupid și, furioasă, femeia îi scrie șefului companiei un mail nu tocmai oficial. Bărbatul, intrigat de ce are de zis o angajată despre care nu a auzit niciodată, ia legătura cu ea. Mi-a plăcut faptul că protagoniştii, de fiecare dată când apărea o problemă, o discutau. Doi adulți care se comportă ca nişte adulți, nu jocuri şi neînțelegeri adolescentine, un aspect ce deseori este neglijat în cărțile romance.
Tutoring the Player de Rebecca Jenshak a fost un romance simpatic despre doi studenți, ea o fată foarte timidă, el - sufletul petrecerii. Foarte drăguțe au fost interacțiunile lor și mi-a plăcut atmosfera cărții. Este primul volum dintr-o serie și abia aștept să citesc următorul volum.
De la Războiul macului de R. F. Kuang am avut mari așteptări - cartea asta a fost atât de promițătoare și plină de potențial, dar după 1/3 din poveste am început să mă plictisesc, iar felul în care decurge acțiunea și modul în care s-a terminat cartea m-au băgat într-un reading slump. O avem pe Runin, o orfană care face tot posibilul pentru a ajunge la academia militară din Sinegard, unde fata învață nu doar despre cum este lumea din jur, ci și despre luptă, politică și în special despre zei. Când răbufnește un nou război, Runin nu este pregătită să lupte, însă vocile dintr-o altă lume o cheamă, promițându-i putere.
Războiul macului se numără printre acele cărți pe care, în mod normal, le evit. Este o lectură sângeroasă, plină de comploturi, de o atmosferă apăsătoare și, aspectul care mi-a displăcut cel mai mult a fost lipsa totală a binelui. Personajelor mereu li se întâmplă ceva rău, micile izbânzi se simt ca o povară, iar Runin nu pare să aibă o clipă de răgaz. În plus, nu am reușit să mă atașez de personaj pe parcursul cărții și nici nu am deslușit-o ce fel de persoană este până la finalul cărții. Runin spune una, face alta, gândește o a treia și felul acesta împrăștiat de a fi nu m-a atras de partea ei. Războiul macului este o carte bine scrisă, dar clar nu e pentru mine și nu voi continua seria.
The Wall of Winnipeg and Me de Mariana Zapata a fost o lectură de tipul slow-burn, cu accent pe grumpy x sunshine trope. Vanessa este asistentul personal a lui Aiden, unul dintre cei mai apreciați și talentați jucători de fotbal american. Aidan nu este cel mai comunicativ om - este ursuz, mereu în lumea sa, scump la vorbă și mai ales, scump la tot ce înseamă interacțiune umană. Atunci când Vanessa decide să plece pentru a-și urma visul, Aidan o roagă să se întoarcă și-i oferă ceva ce tânăra nu poate să refuze. Mi-a plăcut romanul pentru că este despre relații și despre cum oamenii plini de traume învață să le depășească și să descopere omul de lângă, încep să aibă încredere și să își depășească fricile. Nu este o carte unde accentul să se pună pe relația fizică, așa că nu îl recomand neapărat cititoarelor ce caută atracția instantă între protagoniști.
Ea este o studentă conștiincioasă, pasionată de învățat, iar el este un atlet care trebuie să-și îmbunătățească reputația, așa că cei doi încheie un contract. Evident, lucrurile se îndreaptă într-o altă direcție... Logan de Violette Paradis e un volum romance unde totul se întâmplă pe repede-nainte, o lectură ușurică, pe care să o dai gata în câteva ore.
From Lukov with Love urmărește felul în care doi oameni care trăiesc pentru patinaj, dar care nu se suportă, ajung să formeze o echipă și să se pregătească pentru o competiție. Stilul Marianei Zapata este minunat - felul în care își construiește personajele, modul în care le descoperim prin prisma acțiunilor și a gândurilor pe care le au.
Mi-au plăcut protagoniștii pentru că am reușit să creez o conexiune cu aceștia pe parcursul cărții și pentru că relația lor nu a fost ceva forțat, acolo doar de dragul de a pune „18+” pe copertă. S-a construit treptat, trecând prin mai multe etape, într-un mod natural, care a făcut finalul atât de frumos. Cred că am descoperit autoarea mea preferată de romance.
Primul copil din lume de Paola Capriolo este povestea lui Cain, care din invidie l-a omotât pe fratele său, Abel, pentru a obține ceea ce avea mezinul. Atunci când realizează ce a făcut, Cain pleacă în lume, pentru a cutreiera pământul și pentru a uita despre crima pe care a comis-o. O călătorie inițiatică, Primul copil din lume prezintă perspectiva lui Cain, felul în care cunoaște alți oameni și modul în care încearcă să plătească pentru greșelile sale. A fost o lectură lejeră, cu o poveste deloc complexă, moralizatoare pe alocuri. E o carte potrivită pentru cei pasionați de personajele biblice sau despre mitul primului om.
Povești de noapte bună e un volum ce mi-a plăcut mult, atât datorită poveștilor care m-au purtat pe mai multe tărâmuri, cât și datorită ilustrațiilor ce pășesc alături de fiecare poveste, scoțând la iveală personaje curajoase, regate ciudate sau peisaje fantastice.
Angela McAllister reușește să aleagă cele mai interesante povești și să arate lumea micului cititor prin intermediul folclorului, a credințelor și a mitologiei.
Beautiful Mistake de Vi Keeland a fost o lectură ușoară, despre doi adulți care încearcă să își raționalizeze sentimentele și să nu se apropie unul de celălalt. Atracția însă e prea puternică, iar cei doi sunt puși în fața realității: să se lase purtați de val sau să-și asculte rațiunea. Îmi place stilul scriitoarei, poveștile pe care le creează, dar și personajele inedite, cu un trecut tumultos.
Să vorbim un pic și despre cărțile pe care le-am abandonat în această lună:
Am citit seria Frăția corbilor de Maggie Stiefvater și mi-a plăcut foarte mult stilul, așa că abia așteptam să citesc Toți sfinții rebeli. Acțiunea se axează în jurul a trei adolescenți care sunt verișori și care pot crea miracole. Nu am avansat mult în narațiune, m-a plictisit foarte mult introducerea în poveste și mi-a pierit tot cheful să aflu ce se întâmplă mai departe.
Câteva feluri de a dispărea de Flavius Ardelean - un volum pe care eram încântată să-l încep, însă nu am rezistat mai mult de 20 de pagini. Stilul nu este deloc pe gustul meu și am preferat să citesc altceva.
Am abandonat Bossman de Vi Keeland - o protagonistă enervantă și infantilă și un protagonist de-a dreptul ciudat, cu tendințe de abuzator. Voi mai încerca și alte cărți de la autoare, pentru că-mi place stilul ei, dar povestea asta nu m-a prins.
O altă lectură pe care am abandonat-o a fost Jack de Violette Paradis. Deși îmi place stilul autoarei și premisa cărții, nu am putut să mă conectez cu o protagonistă obsedată de energii, care la veritabila vâsrtă de 25 + (?) ani apelează la ghicitoare pentru a-și rezolva problemele, în loc să se ocupe personal de ele.
Drumul egal al fiecărei zile de Gabriela Adameșteanu - cred că am ajuns în etapa în care am obosit să citesc cărți despre comunismul din România sau opere în care totul se întâmplă în acea perioadă. Nu am reușit să mă conectez nici cu stilul cărții, nici cu protagonista.
Acestea au fost cărțile lunii aprilie. Cum a fost luna voastră în materie de cărți?
