Go Tell It on the Mountain de James Baldwin are foarte multe elemente autobiografice, prezentând realitatea populației de afro-americani din Harlemul din 1930. Această perioadă de tranziție este portretizată amănunțit, fără însă ca personajele să discute activ despre trăirile lor. John copilărește într-o epocă a schimbării majore, făcând parte dintr-o generație nouă. Dacă bunicii copiilor de vârsta lui John s-au născut în sclavie și au trăit pe plantație, iar părinții au fost prima generație de afro-americani liberi, care au plecat în masă din Sud pentru a veni în statele din Nord, John este generația care s-a născut la oraș, care nu a văzut ororile de pe moșiile oamenilor albi, prima generație care privește spre viitor ca spre ceva bun, un drum deschis, cu multe posibilități.
Go Tell It on the Mountain e un volum în care se dezbat cu iscusință, fără a fi obositoare, teme precum religia și credința, familia și sexualitatea, dar și rasa și violența domestică în toate formele sale. Deși povestea urmărește în principal conflictul lăuntric pe care-l are John - dorința lui de a nu fi pastor și de a duce o viață simplă, nu dependentă de biserică, prin intermediul gândurilor personajelor cititorul are acces la portretizarea realității pe care au trăit-o afro-americanii în acea perioadă istorică. Scriitura lirică oferă o notă aparte narațiunii, e imposibil să nu treci prin o multitudine de stări împreună cu personajele sau să fii indiferent la poveștile lor de viață.
Am început să scriu acest bilanț încă de la prima carte terminată în octombrie - adică data de 2 :D, pentru că așa mă asigur că bilanțul acesta va fi la zi la final de lună. Deci habar nu am cum va fi octombrie literar pe anul ăsta, previziunea mea e că voi citi în jur de 4-5 cărți, dar rămâne de văzut.
Spuneam pe Instagram că anul ăsta îmi doresc să termin cât mai multe serii începute, așa că am apelat la lista mea de TBR și m-am uitat ce volume am la dispoziție. The Sundering de Richard A. Knaak este a treia carte din trilogia War of the Ancients, povestea având o strânsă legătură cu universul jocului World of Warcraft. Fiind a treia și ultima carte, nu pot spune prea multe, pentru că ar fi spoiler peste spoiler, cert e că a fost o lectură alertă, cu evenimente sumbre și cu o explorare minuțioasă a firii umane - și nu numai - în ceea ce privește atitudinea unui muritor față de o putere incomensurabilă. Trilogia în sine e un high fantasy pe cinste, pentru că are de toate: un conflict armat unde absolut toți au ceva de pierdut, conflicte mai mici, menite să dezbine popoare, evoluție și dezvoltare complexă a personajelor, care sunt multe și variate, dar absolut admirabil construite. Autorul transmite cu fidelitate tot felul de stări și emoții și, chiar dacă multe dintre personajele implicate nu sunt oameni, ci creaturi precum elfi, orci sau dragoni, le oferă trăsături umane, fără a fi zgârcit cu acestea - personajele sunt pline de calități și defecte, dar Richard A. Knaak le îmbină într-un mod atractiv. Trilogia în sine e foarte bine scrisă, cu o lume complexă, un sistem magic bine pus la punct și o multitudine de mistere pe care cititorul, alături de personaje, le explorează și le descoperă. Cu toate acestea, nu știu în ce măsură trilogia i-ar plăcea unui cititor ce nu e interesat de jocul WoW - pentru că oricât de bine ar fi scrisă, sunt suficiente elemente ce se subînțeleg sau informații pe care un cititor ce a jucat/joacă WoW le știe, dar un cititor neavizat - nu.
Go Tell It on the Mountain de James Baldwin este un volum pe care l-am început luna trecută și inițial lectura a mers greu - în principal, din cauza subiectului. Pe cât de lirică este scriitura autorului, pe atât de complicat și dificil este subiectul. Un roman cu puternice elemente autobiografice, Go Tell It on the Mountain relatează povestea unei familii de negri din America anilor 1930.
Religia și discriminarea rasială sunt elementele-cheie din volum, fiind aduse în discuție simultan cu subiectul violenței domestice și a formelor pe care le poate lua aceasta. E un volum care m-a trecut prin foarte multe stări, iar mai multe impresii le găsiți pe canal.
Un volum de care am tras de mine ca să-mi placă - și nu a fost cazul - e Shogun de James Clavell. Nu am văzut terialul, știam doar superficial despre ce e vorba în roman, dar nu știu de ce aveam așteptări. Poate nu am ales să-l citesc la vârsta potrivită - sau la timpul potrivit. M-a plictisit teribil și scriitura, și personajele, și direcția încotro o ia povestea - efectiv nu mi-a păsat de niciun personaj, nu am empatizat cu trăirile vreunuia și am zis că nu are sens să mă torturez.
Și cam atât a fost - până la urmă, octombrie s-a adeverit a fi o lună deloc productivă din acest punct de vedere. La voi cum arată bilanțul literar?
Elspeth Spindle este o tânără ce locuiește într-un regat ciudat - Blunder, locul în care ceața este periculoasă și persistă de secole, iar magia este acceptată doar dacă vine din utilizarea Cărților Providenței. Blestemul ce planează asupra Blunderului este străvechi, și doar reîntregirea Pachetului Providenței poate duce la ridicarea acestuia. Până atunci, oamenii ce sunt atinși de febră - în general copiii - și ajung să posede niște puteri foarte periculoase, sunt vânați și izgoniți, iar cei ce se ocupă de așa ceva sunt Destrierii - armata personală a regelui.
Personajele din O fereastră întunecată mi-au plăcut pentru că au avut voci distincte de la bun început și Rachel Gillig a creat niște conexiuni tare interesante între ele. Relația lui Elspeth cu Coșmarul e deosebită și a fost intrigant să urmăresc modul în care fata navighează prin viața de zi cu zi având încă o voce în capul ei, o voce nu tocmai prietenoasă. Elspeth are o relație foarte complicată cu familia ei, iar acest lucru de multe ori o pune în tot felul de situații jenante. Felul în care se construiește relația tinerei cu Ravyn este și acesta memorabil, pentru că nu e tipul clasic de s-au văzut/s-au urât/s-au plăcut, ci sunt foarte multe nuanțe în ceea ce privește sentimentele pe care le nutresc cei doi unul față de celălalt.
Adio, iubito! de Raymond Chandler este un roman polițist savuros, unde acțiunea are loc în Los Angelesul din anii 1930, accent punându-se pe coruptibilitatea polițiștilor și pe lacunele din sistemul juridic. Deși Philip Marlowe e un simplu detectiv particular, luat în derâdere de către polițiști și considerat de aceștia drept un individ de cea mai joasă speță, bărbatul dă dovadă de perspicacitate și o inteligență mai rar întâlnită între oamenii de aceeași profesie.
Pe parcursul romanului te întrebi care e legătura între cazurile la care lucrează - voit sau nu - Philip Marlowe, pentru că rețeta autorului pentru această serie este una standard. Raymond Chandler introduce mai multe cazuri și mai multe crime, iar Philip Marlowe pare să fie singurul om capabil să afle adevărul, chiar dacă metodele lui sunt uneori jalnice sau penibile.
Strania viață a unui poștaș singuratic de Denis Theriault este un roman ce pare să înceapă destul de sec, însă odată cu evenimentul ce declanșează conflictul principal, nu te mai poți opri din citit. Bilodo, deși este protagonistul acestei povești, e un personaj nu tocmai plăcut. Lăsând la o parte faptul că citește corespondența altor oameni, e un individ retras și secretos, care își tratează cu indiferență prietenii și refuză să iasă în lume pentru a se distra dintr-o încăpățânare irațională. Cu toate acestea, e un personaj care intrigă, trecând printr-o serie de transformări pe parcursul narațiunii.
Povestea în roman se învârte în principal în jurul rutinei lui Bilodo, dar pune accent și pe cultura japoneză, prin intermediul poeziei haiku. Bilodo este un ins impulsiv și cu tendința de a transforma o plăcere în obsesie, acest lucru întâmplându-se și cu descoperirea haikuurilor. De la a le citi pe acelea schimbate între Segolene și Gaston, Bilodo ajunge să le compună el însuși, fapt ce îi schimbă în totalitate viața și modul de operare.
Dezumanizat de Osamu Dazai este povestea unei decăderi, aceasta fiind relatată de o voce indiferentă, rece, care pe alocuri sună chiar amorțită. Oba Yozo vorbește despre copilăria sa și despre statutul social distins pe care-l avea de parcă nu i-ar păsa deloc de aceste lucruri, atât de importante în societatea și timpul în care trăiește. Dacă în copilărie și adolescență masca de clovn a fost suficientă, odată ce Oba scapă de sub aripa protectoare a familiei și a provinciei, aventurându-se în marele oraș, tânărul începe să își manifeste adevărata natură. Evoluția sau mai bine zis, involuția personajului este fulminantă, Oba luând numai decizii proaste în viață, care-l aduc într-un punct critic. Deși pe alocuri deciziile pe care le ia par a fi o greșeală, sau sunt cauzate de lipsa de experiență de viață, de cele mai multe ori Oba ia asumat cea mai proastă decizie posibilă pentru o situație critică. O face cu o seninătate de neînțeles, și de multe ori protagonistul pare să fie fericit de faptul că se autosabotează.
Dezumanizat este un volum încărcat de emoție, iar personajul principal, Oba Yozo, este atipic. Nu trezește compasiune, iar prin felul în care-și relatează povestea deseori transmite repulsie. Însă are o voce hipnotizantă, pentru că, oricât de mult l-ai disprețui pentru deciziile pe care le ia, felul în care își spune povestea trezește curiozitatea și dorința de a afla ce urmează să se întâmple mai departe.
După evenimentele din primul volum, cititorul este aruncat direct în miezul acțiunii. Relația dintre Oraya și Rhain, atât de atent construită pe parcursul Șarpelui și aripilor nopții, se transformă în ceva fragil și aparent ireparabil, iar autoarea transmite realist această senzație. Războiul este iminent, iar facțiunile ce luptă între ele dispun de o multitudine de resurse - despre o parte dintre acestea personajele și cititorul știu, dar despre altele se află pe parcurs, protagoniștii deseori fiind luați prin surprindere.
Cenușa și regele blestemat de stele de Carissa Broadbent este un romantasy unde accentul se pune în egală măsură și pe conflictul ce are loc în lumea din afară, cât și pe conflictul interior al personajelor - nu doar a protagoniștilor. Relația dintre Oraya și Rhain trece prin multe transformări, și felul în care cei doi navighează prin războiul vampirilor, în care au roluri-cheie, este unul inițiatic pentru un sentiment măreț și periculos, dar totodată minunat și demn de multe sacrificii.
