sâmbătă, 28 decembrie 2024

100 de cărți pe care trebuie să le ai în bibliotecă Challenge - Finala

În mai 2019, când încă eram studentă (și simt că a trecut o viață de atunci :D), mi-a venit ideea să mă înham la un proiect ambițios - să citesc o sută de cărți din biblioteca Adevărul, acelea cu copertă verde, cartonată, care se vindeau la chioșcuri prin 2013-2015 (cred), împreună cu ziarul Adevărul. Colecția în sine, intintulată 100 de cărți pe care trebuie să le ai în bibliotecă, se găsește și acum pentru a fi procurată, ce- idrept, pe site-uri de anticariat sau grupuri pe diferite platforme de social media (la prețuri exorbitante, după mine). Volumele se găsesc și separat, cel mai ieftin cred că le luați dacă le căutați pe Vinted, dacă vreți să aveți o colecție întreagă acasă. Dar divaghez - ce voiam să zic, de fapt, este că, după cinci ani de la începutul acestui proiect, am ajuns la sfârșit.


Nu am început de la zero, pentru că până-n 2019 deja apucasem să citesc o parte dintre titlurile din colecție (în cadrul ei sau separat), deci am plecat de la „scorul” 65/100 - aici nu e vorba de titluri, ci de numărul de volume din colecție (pentru că sunt opere împărțite în două sau trei volume). La o parte dintre titluri am scris recenzii sau am filmat recenzii pentru canalul meu de Youtube, pentru altele cred că am doar ratingul, deci le voi lua pe rând și voi încerca să fiu cât mai concisă.


1. Notre-Dame de ParisVictor Hugo - 5/5. Am citit cartea în 2013 și nu i-am făcut recenzie pe nicăieri - nici pe Goodreads, nici pe blogul pe care scriam pe-atunci. E un clasic, atinge multe teme de actualitate, personajele sunt emblematice - nu cred că mai e nevoie să dezvolt ideea.


2, 3. Marile speranțe 2 volume de Charles Dickens - 5/5. Pe lângă colind de Crăciun, rămâne a fi cartea ce mi-a plăcut cel mai mult de la autor. Am mai citit de Dickens și alte cărți, o parte am și abandonat, niciuna totuși nu se ridică la nivelul celor două menționate mai sus.


4. Un yankeu la curtea regelui Arthur de Mark Twain - 2/5. Am citit cartea în 2016 și, din nou, nu am pe nicăieri scrisă vreo recenzie, tot ce-mi amintesc este că nu mi-a plăcut, m-a plictisit enorm. Pe vremea aia nu obișnuiam să abandonez cărți, pentru că dacă o făceam, nu cred că duceam la bun sfârșit lectura respectivă.

5. Ion de Liviu Rebreanu - 3/5. Cât am fost la liceu, mi-am propus să citesc integral operele din programa pentru BAC, pentru că am fost mereu împotriva rezumatelor pe care „trebuia” să le regurgităm toți, în aceeași formă, ca să mulțumim examinatorii. Revenind, volumul își are locul în literatura română și e păcat că mulți profesori nu încurajează discuțiile libere la ore pe tema acțiunilor personajelor.

6. Cărțile junglei de Rudyard Kipling - 4/5. Astea au fost citite în copilărie, nu mai știu dacă eram în școala primară sau generală, cert e că pentru mine toată seria asta e iubită și o văd prin prisma amintirilor legate de acea perioadă.

7. Ultimul mohican de James Fenimore Cooper - 2/5. Volum citit anul acesta. Singurul motiv de ce l-am terminat, chiar dacă obișnuiesc să abandonez cărți ce nu îmi plac, este faptul că a fost scurt și l-am parcurs parțial în format audio. 
Nu știu dacă e limbajul, sau povestea în sine, dar nu am reușit să mă conectez la trăirile personajelor, nu mi-a păsat de suferințele lor sau de ce soartă îi așteaptă, iar tensiunea pe care ar fi trebuit să o simt pe parcursul romanului, când se întâmplă o groază de lucruri, a lipsit.


8, 9. Anna Karenina 2 volume de Lev Tolstoi - 4/5. Am citit volumul în liceu, nu i-am scris atunci vreo recenzie - cel puțin, nu am notat pe Goodreads, cert e că mi-a plăcut romanul, nu mi-a plăcut neapărat protagonista.

10. Ivanhoe de Sir Walter Scott - 3/5. 
Romanul acesta a avut un potențial uriaș pentru mine - cavaleri, perioada medievală, o iubire arzătoare... dar nu a fost să fie. Au fost porțiuni în poveste unde se întâmpla ceva și eram complet atentă la evenimente, dar aceste porțiuni au fost mai mult intercalate într-un decor monoton, cu descrieri la care simțeam că-mi zboară gândul în altă parte.

11. Chemarea străbunilor de Jack London - 4/5. Din nou, o carte ce mi-a plăcut la vremea când am citit-o, dar despre care nu am scris pe Goodreads.

12, 13. Papillon 2 volumeHenri Charriere - 4/5. Un roman absolut superb, despre care am vorbit mai multe pe canal.

14. Coliba unchiului Tom de Harriet Beecher Stowe - 3/5. Asta e o carte pe care am citit-o de mai multe ori în copilărie, dar care nu mi-a mai plăcut la fel de mult atunci când am citit-o la maturitate. Nu e vorba de subiect sau cum e abordat, ci scriitura în sine, în original, nu a fost la fel de frumoasă ca varianta tradusă în română (sau rusă, că am citit și-și :D).


15. Gestapo de Sven Hassel - 3/5. 
Gestapo de Sven Hassel este a cincea carte din seria Legiunea Blestemaților, o serie ce urmărește mai mulți soldați nemți din timpul Celui De-al Doilea Război Mondial și situațiile în care ajung. Gestapo este un volum acțiunea căruia are loc în cele mai sumbre împrejurări, dar limbajul autorului este unul tragi-comic. Tot ce se întâmplă este îngrozitor, iar asta conștientizează și personajele, însă, atunci când trăiești într-un calvar, umorul negru și nihilismul par a fi singurele aspecte ce îți fac viața suportabilă.


16. Dracula de Bram Stoker  - 3/5. Un alt clasic despre care nu am scris atunci când l-am citit - dar îmi amintesc că, deși m-a înfricoșat pe alocuri, am rămas totuși dezamăgită oarecum de poveste. Cred că ar fi fost ideal să citesc cartea înainte să văd toate cele nșpe mii de ecranizări.

17. Doamna Bovary de Gustave Flaubert - 2/5. Am citit cartea în liceu și nu mi-a plăcut. Emma e un personaj de care nu mi-a părut deloc rău - nu a meritat nimic de la bun început și era de așteptat să i se întâmple lucrurile ce au urmat deciziilor luate de această dUamnă.


18, 19, 20. Shogun 3 volume de James Clavell - după o luptă grea cu mine însumi, am abandonat cartea. Mă plictisea enorm și poate că nici nu am ales să o citesc la timpul potrivit. Cred că dacă m-aș fi încumetat să încep acest volum imens prin liceu, când citeam clasici și aveam răbdare cu descrierile kilometrice și cu ritmul de dezvoltare a personajelor de 1 cm/h, m-aș fi bucurat de poveste.


21. La răscruce de vânturi de Emily Bronte - 4/5. Nu am notat nimic pe Goodreads când am citit-o, dar îmi amintesc clar cât de macabră și întunecată a fost povestea, am citit-o și noaptea, deci m-am imersat complet în atmosferă.


22, 23. Uragan asupra Europei, 2 volume de Vintilă Corbul, Eugen Burada - 4/5. 
Uragan asupra Europei e o carte-frescă a vremii, ce urmărește foarte multe destine, pe anumite porțiuni din viețile personajelor respective. Romanul nu are un început sau un sfârșit, ci conturează într-un mod atractiv și realist istoria, văzută și trăită de oameni de toate națiile, statuturile sociale, religiile, moravurile și viziunile politice. Nu e o carte pe care să o dai gata într-o seară-două, e perfectă pentru a fi savurată în doze mici pentru a te bucura în totalitate de ceea ce au de oferit autorii, mai ales dacă vă pasionează perioada istorică respectivă.


24. Enigma Otiliei de George Călinescu - 2/5. O lectură controversată (în ceea ce privește personalitatea și moralitatea Otiliei), mai multe am spus pe canal.


25. Somnul de veci. Doamna din lac de Raymond Chandler - 4/5. Un volum citit în liceu - habar nu aveam atunci cine e autorul, dar mi-a plăcut așa de mult! De atunci am mai citit cărți scrise de Raymond Chandler, și voi mai citi, iar asta înseamnă ceva, nu? :)


26. Mara de Ioan Slavici - 2/5. Mi-a displăcut profund această carte, Ioan Slavici scrie așa frumos - am citit alte nuvele de la el, nu doar ce e în programa școlară - dar această Mara mi-a dat bătăi de cap și am fost fericită când am trecut de romanul respectiv la liceu.


27, 28. Idiotul 2 volume de Fiodor Dostoievski - 4/5. Un alt volum citit în adolescență și despre care nu am notat nimic pe Goodreads. Mi-a plăcut și am empatizat mult cu personajul principal.


29. Mândrie și prejudecată de Jane Austen - 5/5. Cartea asta a fost perfectă - povestea, personajele, limbajul, relația de dragoste - văzusem deja ecranizarea de n ori și tot mi-a râs inima de fiecare dată când personajele își spuneau celebrele replici.


30. Accidentul. Orașul cu salcâmi de Mihail Sebastian - 5/5. 
Accidentul - Accidentul nu este,cu siguranță, o capodoperă, dar este un roman care îți rămâne în suflet ca un fel de adiere a unei povești simple, tandre, a unui om plecat în căutarea propriului suflet. Discursul clar, relatarea într-un limbaj simplu, dar frumos a poveștii te fac să ai sentimentul că, de fapt, nu ai citit o carte, ci ai auzit o întâmplare povestită, în tren, de un prieten vechi. Cu toate acestea, autorul a reușit să creeze niște personaje viu conturate, fiecare cu problemele, cu caracterul și cu sentimentele sale. Nu lipsește nici drama, nici seriozitatea și nici profunzimea sentimentelor. Printr-o operă de o simplitate uluitoare, autorul reușește să zugrăvească o lume în care noi înșine ne putem regăsi, în care personajele pot fi, de fapt, oameni care ne înconjoară.
Orașul cu salcâmi - Orașul cu salcâmi înfățișează în toată splendoare ei acea dragoste adolescentină, petrecută în primăvara sufletului, pe care o retrăiești de fiecare dată în minte, cu gândul la anii care nu se mai întorc…
La sfârșitul iubirii lor stăteau, ca o văpaie de aur și cărbune, ultimile nopți din strada Cerbului și pe cenușa unor asemenea amintiri el știa bine că nu se clădesc niciodată căsnicii, ci doar legende uneori.


31.Aventurile lui Sherlock Holmes. Memoriile lui Sherlock Holmes de Sir Arthur Conan Doyle  - 2/5, 3/5. Poveștile au fost cam dezamăgitoare pentru mine, poate de vină e aceeași chestie ca la Dracula - am văzut prea multe ecranizări până să ajung la textul original.


32, 33, 34. Winnetou 3 volume de Karl May  - 2/5. Tot ce-mi amintesc despre cartea asta e că m-a plictisit teribil. Se vede totuși că am citit-o înainte să abandonez lecturile care nu-mi plăceau - am tras de mine trei volume :))

35. Pisica. Casa de pe canal de Georges Simenon - 3/5, 4/5. A fost prima mea întâlnire cu autorul și ambele nuvelemi s-au părut interesante. Și ușor macabre :)


36. Călătoriile lui Gulliver de Jonathan Swift  - 4/5. O altă carte a copilăriei mele, pe care am citit-o și răscitit-o în toate edițiile care mi-au nimerit sub mână.


37, 38. Decameronul 2 volume de Boccaccio  - 3/5. A fost o lectură mai neobișnuită, dar cu un limbaj cam greoi pe alocuri și cu multe referințe la evenimente ce nu-mi erau familiare.


39. Cianură pentru un surâs. Bună seara, Melania de Rodica Ojog Brașoveanu - 3/5. Nu m-am împăcat cu stilul autoarei, nu mi-a plăcut Cianură pentru un surâs, așa că nici nu am încercat să citesc celălalt text.

40. O călătorie spre centrul Pământului de Jules Verne - 4/5. Și asta e o carte a copilăriei mele - nu știu dacă mi-ar place la fel de mult acum, așa că nu mă risc.


41. Romeo și Julieta. Hamlet de W. Shakespeare - 4/5 și 3/5. Am citit și aceste povești clasice - mi-au plăcut dar, din nou, după ce vezi mai multe ecranizări, textul original poate păli sau părea mai anost.


42. Trei într-o barcă. Trei pe două biciclete de Jerome K. Jerome - 5/5. M-am distrat copios citind acest volum - limbajul e pur și simplu perfect.


43, 44. Vraciul. Profesorul Wilczur 2 volume de Tadeusz Dołęga-Mostowicz - 4/5. O poveste plină de încercări, greșeli, acceptare. Am empatizat mult cu protagonistul.


45. Extravagantul Conan Doi (De-a baba oarba) de Vlad Mușatescu - abanonată. 
Limbajul e absolut savuros, dar povestea în sine m-a plictisit și după aproximativ 20% tot nu pot vedea încontro se îndreaptă.

46. Spre far. Orlando de Virginia Woolf - 3/5 pentru Orlando, 3/5 pentru Spre far - foarte plictisitor totul - și personajele, și decorul, și acțiunea în sine.


47. Roșu și negru de Stendhal - 5/5. Un volum foarte frumos, pe care l-am ascultat în timp ce brodam.


48. Robinson Crusoe de Daniel Defoe - 4/5. O poveste citită în facultate, mi-a plăcut - a fost exact cum mă așteptam.

49. Golful francezului de Daphne du Maurier - 4/5 -  am fost numai ochi și urechi de la început până la sfârșit.


50, 51. Moby Dick 2 volume de Herman Melville - 1/5 - și asta e o carte pe care am citit-o pe vremea când nu abandonam lecturi (și rău făceam). M-a plictisit în ultimul hal.


52. Unde se avântă vulturii de Alistair MacLean - 3/5 - 
o lectură potrivită pentru serile monotone de iarnă, suficient de alertă, cu personaje suficient de interesante cât să le urmărești peripețiile. Totuși, nu e o carte memorabilă pentru mine. Mă bucur că am citit-o, aveam nevoie de o lectură ușoară.

53. Jane Eyre de Charlotte Brontë  - 5/5. Cartea asta am primit-o de ziua mea când am împlinit 15 ani, are un loc aparte în sufletul meu. Am văzut și multe ecranizări, dar nimic nu se compară cu povestea pe care am citit-o eu în adolescență și cum mi-am imaginat eu personajele.


54, 55. Dune 2 volume de Frank Herbert - 5/5 - mă bucur că am citit cartea asta, e complexă și are multe idei faine, dar nu cred că voi continua seria.


56. Procesul de Franz Kafka - 3/5 - o lectură ce te pune pe gânduri și de multe ori simți cât de nedreaptă e viața.


57. Singur pe lume de Hector Malot - 5/5. Nu știu cine a considerat că asta e o carte numai bună de citit pentru copii, pentru că pe mine m-a rupt în bucăți la vremea aia. Rămâne a fi o lectură din copilăria mea, pe care nu am cum să o uit nici dacă aș vrea.


58. Avarul. Tartuffe. Don Juan de Moliere  - 5/5, 3/5, 4/5. Niște piese ce merită citite, măcar pentru a vedea de ce au rămas relevante pentru istoria literaturii.


59, 60. Cei trei mușchetari 2 volume de Alexandre Dumas - 5/5. Din nou, o carte a copilăriei ce mi-a plăcut mult la acea vreme.



61. Zece negri mititei. Crima din Orient Express de Agatha Christie - 5/5, 5/5. Două povești clasice, cred că toată lumea a auzit despre ele, le-a citit sau a văzut măcar o ecranizare. Mi-au plăcut tare mult.


62. Departe de lumea dezlănțuită de Thomas Hardy - 3/5. A fost un roman interesant, a avut momente ce m-au ținut în priză, dar și clipe în care acțiunea a stagnat.


63. Ben Hur de Lew Wallace - abandonată. M-am plictisit îngrozitor trăgând de mine să citesc primele 10 pagini, clar nu e un volum pe gustul meu și nici stilul autorului nu m-a încântat.


64. Livada de vișini. Unchiul Vania. Pescărușul de Anton Pavlovici Cehov - 4/5, 3/5, 4/5. Piesele lui A.P. Cehov îmi sunt cunoscute încă din școala generală - aveam câteva în programă la limba și literatura rusă, iar în Chișinău teatrul rusesc poartă numele autorului, așa că am avut ocazia în mai multe rânduri să văd piesele acestea jucate pe scenă. Cel mai mult mi-a plăcut Livada cu vișini.


65, 66. Bâlciul deșertăciunilor, 2 volume de W. M. Thackeray - 5/5. Dacă mi-a plăcut cartea? Am savurat-o. Am retrăit evenimentele din viețile acelor doamne. Mi-am dorit din tot sufletul ca finalul să fie altfel, cel puțin pentru una dintre cele două. M-am amuzat pe seama prostiei, viciului, vanității, superficialității acelei epoci. De altfel, lucruri văzute și astăzi, în societatea noastră care se crede demult trecută de titlul de Bâlciul Deșertăciunilor. Dar de ce am nega? Oare nu vedem zilnic tinere Becky, împopoțonate, viclene, trăind din banii altora și iubind la comandă? Nu vedem zilnic persoane ca Amelia, infinit de naive și suferinde, încercând să schițeze un zâmbet? Nu vedem oare personaje ca George sau Rawdon, bărbați în toată firea, atât de puternici și atăt de slabi în fața unei mironosițe? Nu cunoaștem câte un Jos, bogat, nepriceput la nimic și prost? Sau un Dobbin sincer, curat la suflet, modest și corect, unicul personaj care nu se încadrează în acest tablou imens de deșertăciuni?
Bâlciul Deșertăciunilor este o carte despre oameni și modele, despre virtuți și frustrări, despre vanități, sinceritate, cruzime și dantele. Un Bâlci în care ne regăsim și astăzi, formând noi cercuri de vicii și minciuni. Un Bâlci care este mereu prezent în fiecare oraș, aducând în atenția spectatorilor cele mai fascinante și verosimile scene din viață.


67. Robin Hood de Henry Gilbert - 3/5. Singurul motiv de ce nu am abandonat lectura a fost pentru că volumul face parte din acest proiect. Problema nu a fost povestea, ci structura și scriitura - cu siguranță, dacă textul ar fi apărut în forma asta în zilele noastre, ar fi fost considerat nefinisat. Multe personaje introduse din pod, evenimente care se întâmplă fragmentat, o conturare foarte slabă a protagonistului. Spre final parcă-parcă lucrurile au început să se aranjeze, dar a fost prea târziu pentru a mă face să mă implic emoțional în acțiune.


68, 69. Prin foc și sabie 2 volume de Henryk Sienkiewicz - 5/5. Cartea asta mi-a plăcut și m-a frustrat deopotrivă - povestea e antrenantă și acaparatoare, dar un anumit personaj m-a sâcâit pe tot parcursul lecturii.


70. Dama cu camelii de Alexandre Dumas fiul - 4/5. Cartea asta am citit-o în liceu, cu ochi - și minte - de adolescentă și am impresia că dacă m-aș apuca să recitesc volumul acum, nu l-aș mai vedea la fel de sensibil. Încă un motiv de ce nu recitesc cărți - vreau să-mi păstrez impresia pe care am avut-o despre lectură la prima citire.


71. Insula Comorii de Robert Louis Stevenson - 3/5. O altă carte ce ar fi fost de cinci stele dacă aș fi citit-o copil sau adolescent fiind, dar la maturitate parcă nu mi-a acaparat atenția atât de mult pe cât mi-aș fi dorit.

72. La paradisul femeilor de Emile Zola - 5/5. O carte superbă, care mi-a trezit interesul (apus după ce am terminat liceul) pentru literatura clasică. 


73, 74. Agonie și extaz  2 volume de Irving Stone - 5/5. Asta e una dintre cărțile pe care mi le amintesc cu frag - și detaliat - chiar dacă am citit-o în generală și a trecut ceva timp de atunci. Este minunat scrisă, emoționantă și informativă, despre Michelangelo, viața lui privată și profesională deopotrivă, atmosfera vremii în care a trăit și aspectul politic. O recomand oricui e interesat de artă.


75. Omul Invizibil. Războiul Lumilor de H. G. Wells - 5/5, 5/5. Și aceste două cărți sunt de pe vremea tinereții mele, ambele m-au frapat și m-au ănfricoșat pe alocuri, dacă ar fi să aleg, Omul invizibil mi-a plăcut mai mult.

76. Nimic nou pe frontul de vest. Cuibul visurilor de Erich Maria Remarque - 5/5, 4/5. Nimic nou pe frontul de vest este cartea ce m-a introdus în lumea scriiturii lui E.M. Remarque și m-a făcut să mă îndrăgostesc de stilul autorului. Încă nu i-am citit opera literară în întregime, dar voi ajunge și în acel punct. Cuibul visurilor a fost o carte mai puțin complexă decât anterioara, dar mi-a plăcut și aceasta.


77, 78. Divina Comedie, 2 volume de Dante Alighieri - 5/5. Am citit cartea asta - sau mai bine zis, toate cele trei ce formează volumul - într-o vacanță de vară și-mi amintesc că am fost foarte impresionată de imaginile create de autor. Am avut exemplarele de la BDT, acelea mici, de buzunar, care erau doldora de note de subsol ce explicau aluziile politice din versuri.


79. Bel-Ami de Guy de Maupassant - 4/5. Un alt volum care m-a făcut să mă minunez cât de complex poate transmite un autor atmosfera unei perioade istorice și cât de la fel sunt sentimentele și acțiunile oamenilor, indiferent de vremurile în care trăiesc.


80. Castelul Pălărierului de A. J. Cronin - 4/5. Un alt volum ce m-a făcut să-l citesc cu sufletul - foarte frumos scrie autorul, iar povestea te pune pe gânduri.


81. Caterina de Medici de Honoré de Balzac - 4/5. Un volum ce romanticizează viața unui personaj istoric, iar Balzac este deja cunoscut pentru dragostea sa pentru descrierile interminabile, dar care își au locul în poveștile lui. 


82. Calomnii Mitologice de Octavian Paler - 1/5. Știu că e posibil să fiu în minoritate cu părerea mea, dar am citit volumul ăsta numărând paginile, câte mai am până scap de el. Asta se întâmpla pe vremea când nu abandonam cărți, cert e că nu mă potrivesc deloc nici nu stilul, nici cu ideile autorului.


83, 84. Peripețiile bravului soldat Svejk 2 volume de Jaroslav Hasek - 5/5. Opera lui Jaroslav Hašek ne dezvăluie spiritul unei epoci și sacrificiul oamenilor în slujba Măriei Sale. Împăratul, mizeria, sărăcia, disciplina severă în armată, jefuirea statului de către gradele ofițerești, depravarea, rasismul, anarhia, destrămarea statului, toate acestea sunt aspecte tratate ironic în roman,un ”manuscris” în care Primul Război Mondial este văzut prin ochii unui soldat, un ”tratat” ce a fost creat pentru cei cărora le plac glumele piperate, adesea grosolane, din viața soldățească.


85. În căutarea timpului pierdut. Swann de Marcel Proust - 4/5. Mi-a fost un pic „frică” să mă apuc de cărămida asta de carte, dar a fost o lectură foarte pe gustul meu. Nu exclud să continui cândva seria.


86. Fundația de Isaac Asimov - 3/5. A fost o lectură interesantă, în ceea ce privește premisa - dorința de a salva și cultiva cunoștințele omenirii din ultimii 12 000 de ani, izolând la marginea galaxiei, pe o planetă singuratică, o colonie întreagă de învățați, care să ducă lumina minții mai departe. Stilul de scriere a fost ușor greoi pentru mine, iar acțiunea încetinită parcă intenționat.


87. A doua fundație de Isaac Asimov - 3/5. A fost volumul meu preferat din trilogie - personajele mult mai bine conturate dar, mai ales, acțiunea mult mai alertă și m-a ținut în priză. Cu toate acestea, nu voi continua seria - a fost o experiență interesantă, strict prin prisma familiarizării cu scriitura autorului.


88. Taras Bulba. Mantaua. Nasul. Vii de Nikolai Vasilievici Gogol - 2/5, 4/5, 3/5. Din cartea aceasta, lucrarea mea preferată este Taras Bulba - destul de diferită față de umorul obișnuit scrierilor gogoliene, punându-se accent mult pe viața cazacilor de pe vremea când aceștia trăiau liber, viața lor însemnând luptă și libertate și credință. Gogol urmărește viața unui cazac călit de timp, Taras Bulba, și a celor doi copii ai săi, Andrei și Ostap, fiecare alegând un drum anume atunci când vine vorba despre lupta seculară a cazacilor pentru pământuri și pentru idealurile lor.
Nasul și Mantaua sunt două lecturi amuzante, caricaturi ale societății contemporane lui Gogol și sunt sigură că ambele povestiri conțin o multitudine de indicii sau referințe pe care cititorii de atunci le-au sesizat și acestea au reprezentat motive de discuții aprinse. În Nasul, un maior se trezește că nu mai are nas, acesta plecând în lume și trăindu-și propria viață, iar în Mantaua, un funcționar sărman rămâne fără mantaua pentru care a economisit și a jertfit multe lucruri.
Nikolai Gogol e un autor pe care îl urmărești cu cea mai mare atenție, pentru că știe să ofere o culoare deosebită decorului și să creeze niște personaje alături de care te trezești zâmbind, încruntându-te sau bucurându-te de reușita lor. Autorul știe să atragă cititorul de partea sa și să stârnească interesul, limbajul folosit de Gogol fiind unul cât se poate pe gustul meu.


89. Revolta de pe Bounty de Sir John Barrow - 4/5. O carte ce mi-a trezit sentimente puternice la timpul citirii, arătând viața dură și deloc romantică de la bordul unui vas.


90, 91. La răsărit de Eden 2 volume de John Steinbeck - 5/5. Un fel de familia Buendia de pe continentul de nord. Mi-a amintit de Marquez, dar unul mai ancorat în realitate.


92. Tarzan din neamul maimuțelor de Edgar Rice Burroughs - 3/5. O altă carte din copilăria mea - am văzut și filmele, și animațiile, iar acest fapt a diminuat un pic din plăcerea lecturii, pentru că vedeam personajele așa cum au fost portretizate de către cinematografie.

93, 94. Om bogat, om sărac 2 volume de Irwin Shaw - 4/5. O carte despre familie și bani, frumos scrisă și cu ceva pilde.


95. Odiseea căpitanului Blood de Rafael Sabatini - 3/5. Mă așteptam să fie o carte de cinci stele, dar de la un punct încolo a început să mă plictisească.


96, 97. Faust  volumul 1 și 2 de Goethe - 4/5, 3/5. Mi-au plăcut ambele părți, deși a doua m-a cam dezumflat. Poate că nu am citit opera la timpul potrivit.


98. Numele trandafirului de Umberto Eco - 2/5. O altă carte unde sunt în minoritate la capitolul rating. Am citit-o pe vremea când nu abandonam cărți și de la un paragraf la altul mă întrebam ce caut eu în povestea aia bizară.


99, 100. Pe aripile vântului 2 volume de Margaret Mitchell - 4/5. Cred că mi-ar fi plăcut mult mai mult cartea dacă nu aș fi văzut ecranizările înainte, pentru că nu am putut să creez personajele în mintea mea, vedeam actorii.

Și aici se termină proiectul meu ambițios - da, nu am citit toate cărțile, dar de ceva ani încoace prefer să nu irosesc timpul pentru citit pe ceva ce nu mă încântă. Per total, a fost o provocare interesantă și abia aștept să văd cum se va desfășura provocarea mea personală pentru 2025 - o găsiți aici.
Să aveți un an minunat, în toate domeniile!

joi, 26 decembrie 2024

Recenzie literară: Întunericul din noi de Tricia Levenseller (2024)

Întunericul din noi de Tricia Levenseller este un romantasy unde accentul este preponderent pe partea de dezvoltare a relației amoroase și foarte puțin se dezvoltă și explică latura magică a lumii în care are loc acțiunea. Cititorul o urmărește pe Chrysantha și gândurile acesteia, narațiunea fiind la persoana I, iar tot ce află este trecut prin filtrul protagonistei.

Mi-ar fi plăcut să se dezvolte mai mult partea de magie, rolul și originea acesteia, cum anume influențează societatea și de ce e atât de prețioasă. La acest capitol am rămas cu ceva întrebări și nelămuriri și unele lucruri în narațiune se întâmplau convenabil pentru personaje sau pentru poveste, fără a avea neapărat sens.

joi, 19 decembrie 2024

Recenzie literară: Căutătorii vulpii (Hoții din umbră, #2) de Kevin Sands (2022)

Căutătorii vulpii de Kevin Sands este un volum dinamic, punând accent în egală măsură pe dezvoltarea personajelor și pe dezvoltarea lumii magice în care acestea trăiesc. Vechile povești, care până recent erau doar niște povești, ies la suprafață, iar studiosul Garreth începe să găsească indicii și adevăruri noi în acestea. Coadă de vulpe, după un anumit eveniment, devine și mai enigmatică pentru Callan, acesta încercând să înțeleagă care este secretul fetei. Meriel continuă să fie distantă și acidă în vorbe, dar pe parcursul romanului cititorul începe să vadă frânturi din trecutul ei, ceea ce o face un personaj cu propriile secrete. Callan este mereu în alertă, mereu caută ieșiri din situații, dar mai ales, caută înșelăciunea în tot și toate, iar asta deseori îl face să vină cu idei noi. Kevin Sands dezvoltă atât personajele principale, oferind cititorului frânturi din trecutul acestora, făcându-le și mai enigmatice, cât și personajele secundare, ce întregesc imaginea unei societăți unde cel care deține magia deține și puterea.

Partea de fantastic s-a împletit abil cu partea de evoluție a personajelor, la finalul volumului am avut și mai multe întrebări cu privire la un personaj sau altul, dar am și înțeles anumite aspecte legate de trăirile și experiențele protagoniștilor și ce exact i-a modelat să devină ceea ce sunt. Cartea nu se simte deloc ca un volum de tranziție, evenimentele ce au loc nu sunt de prisos sau de umplutură și abia aștept să văd cu ce se va termina aventura lui Callan și a celorlalți Hoți din umbră.

joi, 12 decembrie 2024

Recenzie literară: Pastă de fasole dulce de Durian Sukegawa (2013)

Pastă de fasole dulce de Durian Sukegawa este un roman ce începe aparent banal, aruncând lumină asupra vieții anoste pe care o duce Sentaro, a rutinei pe care bărbatul o urăște atât de mult și a lipsei de perspective pe viitor. Dar, odată ce povestea misterioasei Tokue începe să iasă la suprafață, și trecutul ei să aibă din ce în ce mai multă influență asupra prezentului lui Sentaro, romanul devine dinamic și complex.

Volumul semnat de autorul nipon este o frescă a societății actuale japoneze - a singurătății despre care nu se vorbaște, a abandonului despre care se tace, a opiniei sociale necruțătoare, ce poate desființa pentru totdeauna o viață. Dar este și o carte despre puterea omului de a înfrunta soarta, despre prietenie și iubire, despre vastitatea sentimentelor pe care le trăiește omul într-o viață.

joi, 5 decembrie 2024

Recenzie literară: The Warm Hands of Ghosts de Katherine Arden (2024)

The Warm Hands of Ghosts de Katherine Arden este un roman despre atrocitățile războiului și despre cum acesta distruge sufletul uman, dar totodată este și o carte despre reziliență, iubire și capacitatea de a înfrunta soarta. Autoarea îmbină într-un mod credibil ficțiunea cu realitatea, respectând aspectul istoric și potențând monstruozitatea Primului Război Mondial și cum acesta a schimbat lumea.

Elementul de fantastic prezent în carte nu alterează în vreun fel povestea, mai degrabă, potențează dualitatea omului și relația acestuia cu semenii săi. Mi-a plăcut felul în care Katherine Arden a împletit ficțiunea istorică cu fantasticul, acesta din urmă fiind subtil și deseori interpretabil - dacă, într-adevăr, în momentele respective e vorba de ceva supranatural, sau e doar o conjunctură dificil de explicat.

duminică, 1 decembrie 2024

Bilanț literar: Noiembrie 2024

 Salutare!

Hai că noiembrie a fost ceva mai bun la capitolul citit decât octombrie - deși am citit o carte ce nu mi-a plăcut deloc, i-am dat două stele cu indulgență, iar eu de ceva ani nu mai obișnuiesc să trag de mine să termin o carte, de data asta însă a fost o excepție, imediat spun despre ce titlu e vorba și ofer niște detalii.


Prima carte pe care am terminat-o a fost Slaying the Vampire Conqueror de Carissa Broadbent - este un volum ce face parte din seria Coroanele Nyaxiei, dar e un side story, nu are legătură cu personajele sau cu locurile din serie (momentan, mai sunt patru volume ce trebuie să apară, așa că cine știe?). Nu mă lungesc cu povestitul, că am vorbit despre carte pe canal, dar tot ce pot spune este că datorită Carissei Broadbent am început să văd genul romantasy ca fiind potrivit și pentru mine, dar depinde mult cum e abordat. 


Fata ascunsă de Lucinda Riley a fost prima mea - și ultima - întâlnire cu autoarea. Este un roman scris pe la începuturile carierei autoarei, dar a apărut prelucrat după moartea acesteia de către fiul dumneaei și îmi e neclar dacă Lucinda Riley a vrut ca această carte să primească o a doua viață sau a fost o decizie de ordin mercantil din partea fiului ei. Autoarea a devenit foarte cunoscută - cel puțin, în bula mea - datorită seriei Cele șapte surori, o serie iubită și lăudată de mulți oameni pe care-i urmăresc.
Revenind la Fata ascunsă, povestea mi s-a părut haotică, cu mult prea multe fire narative, cu evenimente care au loc din senin și uneori foarte convenabil pentru un personaj sau altul, acțiunile unor personaje  nu sunt deloc veridice, protagoniștii nu au avut nicio evoluție pe parcursul textului, iar stilul autoarei nu a fost tocmai pe gustul meu. Povestea îi urmărește pe Leah, o tânără din provincia englezească, ce ajunge să devină model de talie mondială, și pe Brett, fiul unui miliardar, care se îndrăgostește de Leah în adolescență, dar relația lor este ruptă brusc. Totodată, romanul relatează și povestea a doi copii de origine poloneză, care ajung în lagăr în timpul Celui De-al Doilea Război Mondial. Deși cartea părea să fie promițătoare, nu mi-a plăcut deloc - nici personajele, nici acțiunile acestora, nici evenimentele ce au loc, nici cât de carton este unul dintre personajele negative. Singurul motiv de ce am tras de mine ca să citesc volumul este faptul că a fost cartea propusă la clubul de carte fizic din Constanța și am vrut să o discut cu fetele - și ce discuție minunată a fost!

Pinball, 1973 de Haruki Murakami este cea de-a doua carte semnată de autor și o recomand cititorilor care vor să lectureze ceva nepretențios, o poveste ce portretizează cultura japoneză. Totodată, cred că volumul e potrivit pentru cei care vor să citească despre cotidian și despre oameni simpli, care duc o viață liniștită, contemplativă.

Căminul de fete - o antologie Petale Scrise este o colecție de povestiri și nuvelete unde în rolul principal se află o studentă căministă, fiecare autor interpretând sau reinterpretând după bunul plac amintiri din propria studenție, evenimente marcante din acea perioadă, bârfe din campus sau oferind o tentă fantastică unui eveniment banal.

Mi-a plăcut mult să scriu povestirea care deschide volumul - O zi din viața Clarei - a fost imboldul de care aveam nevoie în momentul respectiv. Contextul - mă aflam într-un blocaj scriitoricesc din care credeam că nu mai ies, și atunci când coordonatorul antologiei a propus pe grupul autorilor să venim cu texte, am luat acest lucru drept semnul că trebuie să mai încerc, să văd dacă scrisul e încă în venele mele. Rezultatul îl puteți citi în carte :)

Ce mai vreau să adaug: volumul are o ofertă mare de texte și de stiluri - de la povestiri comice și romantice, la nuvelete despre partea întunecată a studenției, sărăcie și disperare, la texte care te îngrozesc datorită fidelității prin care transmit atmosfera apăsătoare și realitatea trăită de mulți studenți în cămine, și povești (semi)adevărate ce tratează teme precum boala, familia, despărțirea de cunoscut, curaj, speranță sau încrederea într-un viitor mai bun. Căminul de fete e volumul perfect dacă vă tentează să descoperiți stiluri diferite de scriere, povești variate, ca temă și gen literar abordat, sau dacă vreți să vă faceți o idee despre cum au văzut și interpretat autorii de la editură „tema pentru acasă”. :)

The Warm Hands of Ghosts de Katherine Arden este un roman despre atrocitățile războiului și despre cum acesta distruge sufletul uman, dar totodată este și o carte despre reziliență, iubire și capacitatea de a înfrunta soarta. Autoarea îmbină într-un mod credibil ficțiunea cu realitatea, respectând aspectul istoric și potențând monstruozitatea Primului Război Mondial și cum acesta a schimbat lumea.

Acestea au fost lecturile lunii noiembrie. Cum arată bilanțul vostru?

joi, 28 noiembrie 2024

Recenzie literară: Pinball, 1973 (Trilogia Șobolanului, #2) de Haruki Murakami (1980)

Pinball, 1973 de Haruki Murakami este al doilea volum din Trilogia Șobolanului, care este de fapt compusă din patru cărți. În volumul de față întâlnim personaje ce se regăsesc în acțiunea celor patru romane, cum ar fi naratorul fără nume, Șobolanul, amicul său, dar și locuri, cum ar fi barul chinezului J. Cartea este scrisă într-un stil liniștit, nimic nu perturbă echilibrul din viața personajului principal, deși acesta trece prin unele evenimente deranjante. Cumva, naratorul este mulțumit de ceea ce are, mereu și oricând, nu se plânge de nimic, ia intemperiile vieții în piept și le privește ca pe o normalitate a existenței. Și în Pinball, 1973 Haruki Murakami își transpune, prin intermediul personajelor, fascinația pentru cultura occidentală, în special pentru muzică și literatură, dar și abordează teme ce sunt prezente cam în toate cărțile lui: singurătatea individului, nevoia de a fi înconjurat de oameni, zădărnicia existenței, aprecierea pentru lucrurile banale.

În acest roman nu există o dezvoltare a personajului sau un eveniment care să-i declanșeze transformarea, ci se portretizează existența de zi cu zi a naratorului, micile inconveniente cotidiene, plimbările pe care le face, discuțiile pe care le are cu amicii lui. Murakami invită cititorul să contempleze o viață liniștită și cumpătată, singura linie narativă mai antrenantă fiind căutarea de către protagonist a aparatului la care se juca în tinerețe. Datorită acestui fir narativ, aflăm mai multe lucruri despre pinball, despre succesul acestuia în Japonia anilor 1970 și despre cum jocul respectiv l-a modelat pe narator în omul care este în prezentul acțiunii.