Salutare! Să aveți un an cât mai plin de lecturi frumoase și nu numai!
În 2025, până în octombrie, cel puțin, planul e următorul: să citesc titlurile care se află pe lista mea de TBR, rămâne de văzut dacă reușesc să mă țin de marele plan. Nu mă ambiționez să citesc exclusiv din această listă - sigur vor fi cărți ce vor fi alese la bookclubul la care particip și care nu sunt pe lista mea, sau vor apărea titluri pe parcursul anului ce-mi vor face cu ochiul, sau voi dori să continui serii începute. Cum s-ar zice, vom trăi și vom vedea :)
Am început anul în forță - cu un titlu abandonat =))). Străinul de la nuntă de A.E. Gauntlett este cartea aleasă pentru luna ianuarie la clubul de carte la care particip și am simțit din prima că nu e ceva ce e pe gustul meu, dar am vrut să-i dau o șansă. Este vorba despre Annie, care se căsătorește cu Mark și e foarte încântată în ziua nunții, dar atunci când ajunge la altar, descoperă o față necunoscută printre invitați - un bărbat cu trăsături ascuțite și acesta îi strică toată buna dispoziție. Am tras de mine patru capitole, sau 10%, ca să mă conving că noi două nu ne vom înțelege. Nu mi-a plăcut stilul de scriere, personajul principal nu e simpatic, în patru capitole s-au făcut patru salturi în timp și e neclar unde e trecutul, unde e prezentul, ce s-a întâmplat înainte de nuntă și ce - după. Cartea e un thriller, dar elementul de suspans este integrat forțat în poveste - cel puțin mie mi-a luat două zile să trag de mine să citesc patru capitole.
Aveam acest titlu pe listă de când a apărut - sau cam pe acolo - și m-am bucurat că l-am găsit pe Vinted la un preț bun. Apă, praf și soare de Adriana C. Grigore este o carte despre iubire - cea frățească, scrisă într-un mod duios. Deși la început textul mi s-a părut ușor greoi (volumul e destinat unui public tânăr, pre și adolescenți, în principal), pe parcurs m-am obișnuit și nu m-a mai deranjat acest fapt.
Volumul are foarte multe elemente inspirate din mitologia română și din folclorul nostru și mi-a plăcut enorm cum autoarea a portretizat personajele și cum a introdus anumite creaturi în narațiune.
Un alt titlu abandonat - cu tristețe - este Secretele Nilului de Isabel Ibanez. Am văzut cartea lăudată în bula mea de bookstagram, de oameni ce-mi împărtășesc gusturile literare, așa că a fost o mare dezamăgire când am început să citesc cartea și mi-am dat seama că noi două nu ne vom înțelege. Povestea o urmărește pe Inez, fiica unor oameni bogați, ce jumătate din an și-o petrec în Egipt și de fiecare dată când fata îi roagă să-i ia cu ei, părinții o refuză. Aproape de cea de-a nouăsprezecea aniversare, Inez primește o scrisoare de la unchiul ei din Egipt, care o anunță că părinții ei au murit. Devastată de veste și cu o multitudine de întrebări în minte, fata decide să călătorească până la fața locului pentru a afla toate detaliile.
Nu am avansat decât două capitole, dar cert este că m-am plictisit teribil, personajul principal feminin nu este deloc genul de persoană despre care aș vrea să citesc ceva, iar felul în care este adusă în discuție magia mi se pare extrem de abstract și deloc explicat. Am citit opiniile altor cititori ce nu au rezonat cu volumul ulterior abandonării acestuia și am văzut că nu am pierdut nimic. Drept urmare, nu voi continua seria - deși suna promițător.
Se pare că am început anul cu lecturi nu tocmai potrivite stării mele de spirit. După ce am parcurs cam o treime din Beauty and the Baller de Ilsa Madden-Mills, am realizat că nu-mi plac deloc nici personajele, nici povestea. Este vorba despre Ronan - fost jucător profesionist de fotbal american, ce într-un accident oribil își pierde logodnica și rămâne cu sechele, ceea ce-l oprește din a mai juca profesionist. Ronan ajunge să aibă o aventură de o noapte cu o străină seducătoare în cea mai urâtă perioadă din viața sa. Doi ani mai târziu, Ronan este antrenorul echipei de fotbal american dintr-un oraș mic din Texas, iar aici o cunoaște pe Nova. Tânăra revine în orașul natal după moartea mamei, pentru a avea grijă de sora ei, și descoperă că vecinul lor este fix bărbatul pe care vrea să-l evite - cel care i-a oferit o noapte de neuitat acum noi ani, în cel mai oribil sens al cuvântului.
Volumul este un small town romance, prevalând trope-ul Second Chance, pe care eu nu-l caut neapărat în cărțile mele de romance, dar aici nu e prima mea întâlnire cu autoarea, așa că mă așteptam să îmi placă povestea. Și totuși, am tras de mine până la o treime din carte ca să mă decid, într-un final, să las volumul la o parte. Personajele, deși au în jur de 30 de ani, gândesc și se comportă ca niște adolescenți, sunt multe drame inutile, iar chimia dintre personaje - complet inexistentă. Atât Nova, cât și Ronan jelesc pe cineva din trecut, dar cumva sunt atrași unul de celălalt, dar cumva nu se poate decide nici unul, nici celălalt, să treacă peste și să o ia de la capăt. Indecizia asta comună, dar și personalitățile lor complet inexistente, m-au făcut să nu vreau să aflu cu ce se termină povestea lor.
Ion Minulescu se numără printre poeții mei preferați și i-am adorat poezia în liceu, așa că eram absolut sigură că volumul de față, Romanțe pentru mai târziu, va fi exact de ce am nevoie în materie de literatură în perioada asta. Volumul cuprinde poezii simboliste din mai multe perioade ale vieții poetului, și mi-a plăcut enorm felul în care au fost abordate teme precum singurătatea, moartea, iubirea față de sine, dar și elogiul adus naturii și lumii în care trăim.
Medalionul domniței de K.J. Mecklenfeld este un roman polițist cu elemente de thriller și multe referințe istorice, urmărind două morți suspecte și cum protagonistul, colaborând și interacționând cu măicuțele, polițistul din zonă și alte personaje misterioase, încearcă să afle cine i-a omorât pe cei doi - Magdalena și Frantz, dacă morțile lor sunt legate una de alta, ce caută o persoană precum Ruxandra printre măicuțe, și ce legătură are totul cu Safta Brâncoveanu, un personaj istoric despre care aflăm foarte multe lucruri pe parcursul romanului.
Volumul de față a fost, din păcate, dezamăgitor. Conține cinci povestiri, dintre care mi-au plăcut doar două, The Bowl (urmărește un jucător de fotbal american ce e bun la joc, dar urăște acest sport) și Berenice Bobs Her Hair (rivalitate între două verișoare și o răzbunare foarte feminină la final :D). The Diamond as Big as the Ritz de F. Scott Fitzgerald cred că va fi și ultima mea întâlnire cu autorul - am mai citit de la el Blândețea nopții (am adorat povestea) și Marele Gatsby (un clasic, dar nu mi-a plăcut la fel de mult precum Blândețea nopții).
Ariciul în ceață, de Sergei Kozlov și Iuri Norstein, cu ilustrații de Francesca Iarbusova, este una dintre acele cărți pe care vrei să le păstrezi în bibliotecă și să le recitești/răsfoiești periodic, atât de minunată e! Relatează povestea unui arici plecat la prietenul său, ursulețul, dar ariciul se pierde în ceață, iar această călătorie e plină de peripeții și de necunoscut. Tare minunată e cartea - absolut fidelă desenului animat care stă la baza poveștii. Îl găsiți pe Youtube, e în rusă, dar are subtitrări. Ariciul în ceață a fost votată drept cea mai bună animație din lume la două festivaluri diferite, vă propun să o urmăriți și să trageți propriile concluzii. Pentru mine, e unul dintre acele desene animate din copilărie pe care-l revăd cu drag de fiecare dată, iar încântarea este aceeași, copilărească, pură, atemporală.
Goran Mrakic are un stil de a așterne pe hârtie impresiile și amintirile de altă dată într-un mod ce te face melancolic, chiar dacă nu ai copilărit nici în acele timpuri, nici pe acele meleaguri. Micile plăceri ale morții oferă o viziune nu doar despre satul bănățean din anul revoluției, ci și despre oamenii care formau comunitatea respectivă, dincolo de religia pe care o aveau, locul de proveniență a strămoșilor sau viziunea despre scena politică a timpului. M-am distrat copios urmărind ciondănelile dintre vecini, prostiile pe care le făceau elevii și cum erau pedepsiți, desfășurarea unui meci de fotbal local și cât de tare puteau să se încingă spiritele din cauza unei mingi. Și nelipsitele sindrofii bahice, care duceau la niște decizii sau evenimente comice și memorabile.
Deși nu e deloc o carte stufoasă, Domnișoara Brodie în floarea vârstei de Muriel Spark aduce o multitudine de informații despre pulsul academic din Scoția anilor 1930, despre intrigile din cadrul profesoral, despre viziunea elevelor despre lume și pune accent pe admirația trupei lui Brodie pentru această domnișoară, aflată în floarea vârstei. Pe parcursul romanului, acțiunea căruia nu e deloc cronologică, se urmărește felul în care influența domnișoarei Brodie ajunge să dicteze deciziile pe care le iau fostele ei eleve, legătura strânsă dintre acestea, dar și modul în care învățătoarea este percepută de-a lungul timpului și impactul acesteia asupra viitorului fetelor.
O furtună de ceai de Hafsah Faizal este un volum fantasy cu o idee foarte atractivă și cu o construcție interesantă a societății în care are loc acțiunea. Regatul este condus de un individ mascat, Berbecul, despre care nimeni nu știe nimic, acesta având două obiective majore: mai întâi, să colonizeze cât mai multe țări și continente, iar la nivel local, să eradicheze vampirii.
Deși oamenii și vampirii învață să trăiască într-un echilibru oarecum stabil, deciziile suveranului creează tensiune în inima populației, iar banda lui Arthie profită din plin de asta.
Aceasta a fost luna ianuarie pentru mine. Voi ce ați mai citit?
Micile plăceri ale morții de Goran Mrakic este un volum care, odată ce-l începi, nu te lasă până nu-i afli toate secretele. Vocea narativă este captivantă și te imersează în ce povestește, zici că faci parte din întâmplarea redată sau că-l cunoști personal pe un personaj sau pe altul. Autorul creionează o lume plină de contraste, arătând realitatea pe care o trăiau oamenii pe atunci: colectivizarea, cenzura, contrabanda, pasiunea aflată la limită cu fanatismul pentru fotbal, certurile dintre vecini, politica internă, nelipsitele bârfe și conflictele dintre generații.
Goran Mrakic are un stil de a așterne pe hârtie impresiile și amintirile de altă dată într-un mod ce te face melancolic, chiar dacă nu ai copilărit nici în acele timpuri, nici pe acele meleaguri. Prin intermediul acestui volum, oferă o viziune nu doar despre satul bănățean din anul revoluției, ci și despre oamenii care formau comunitatea respectivă, dincolo de religia pe care o aveau, locul de proveniență a strămoșilor sau viziunea despre scena politică a timpului. M-am distrat copios urmărind ciondănelile dintre vecini, prostiile pe care le făceau elevii și cum erau pedepsiți, desfășurarea unui meci de fotbal local și cât de tare puteau să se încingă spiritele din cauza unei mingi. Și nelipsitele sindrofii, tradițional bahice, care duceau la niște decizii sau evenimente comice și memorabile.
Medalionul domniței de K.J. Mecklenfeld este un roman polițist cu elemente de thriller și multe referințe istorice, urmărind două morți suspecte și cum protagonistul, colaborând și interacționând cu măicuțele, polițistul din zonă și alte personaje misterioase, încearcă să afle cine i-a omorât pe cei doi - Magdalena și Frantz, dacă morțile lor sunt legate una de alta, ce caută o persoană precum Ruxandra printre măicuțe, și ce legătură are totul cu Safta Brâncoveanu, un personaj istoric despre care aflăm foarte multe lucruri pe parcursul romanului.
Povestea celor două morți, a cuvintelor ciudate pe care le bâiguie măicuța Magdalena când o găsește Toma, dar și a activității Saftei Brâncoveanu la mănăstire în timpul vieții este complexă, plină de secrete, ghicitori și puzzle-uri pe care personajele trebuie să le deslușească și rezolve pentru a afla adevărul.
Apă, praf și soare de Adriana C. Grigore este un volum cu o multitudine de elemente inspirate din folclorul românesc, minunat îmbinate între ele. Întâlnim creaturi mitice, cum ar fi Pasărea Măiastră, Samca, Moș Alexe, năluci și spirite ale pădurii, acestea având niște roluri bine stabilite în poveste. Autoarea introduce iscusit credințe din străbuni și tot felul de motive deseori întâlnite în basmele populare, făcând din Apă, praf și soare o călătorie memorabilă.
Punctele forte, pentru mine, au fost prietenia, iubirea și loialitatea dintre cei doi frați. Născuți din mame diferite, dar atinși de aceeași magie, Busuioc și Siminoc sunt de nedăspărțit, dar pe parcursul poveștii aflăm ce gânduri îl macină pe unul sau pe celălalt și cum cei doi frați fac față propriilor frici. Mi-au plăcut mult de tot dialogurile lor, dar și spiritul de sacrificiu de care amândoi dau dovadă.
Librăria pierdută de Evie Woods este un volum în care trecutul se împletește cu prezentul și cotidianul cu magia. Destinele celor trei personaje - Opaline, Martha și Henry - sunt interesante, pentru că fiecare personaj trece printr-o serie de încercări ce au legătură cu lumea cărților, totodată povestea lor de viață transmițând atmosfera anilor în care are loc acțiunea. Dintre cele două fire narative, mai mult mi-a plăcut trecutul, unde o urmărim pe Opaline și viața pe care o duce această tânără. Personajul mi s-a părut interesant, atât datorită felului în care e construit, cât și datorită perioadei istorice în care trăiește și a felului în care navighează prin viață acolo unde soarta pare să-i pună bețe-n roate. Opaline este curajoasă și inteligentă, niște trăsături nu tocmai potrivite pentru femeile din epoca sa, pentru că anume acestea îi aduc cele mai mari bucurii, dar și cele mai grele încercări în viață.
Partea de căutare a librăriei, creșterea și dezvoltarea personajelor, multitudinea de informații despre cărți și despre lumea exemplarelor rare și cum sunt tratate și comercializate acestea de-a lungul timpului mi-a plăcut mult. Dar, deși îmi place realismul magic, la acest capitol romanul nu m-a convins. Unele evenimente ce au avut loc mi s-au părut foarte trase de păr, și cred că povestea, ușor ajustată pentru a elimina partea de magie, ar fi avut un impact mult mai mare asupra mea.
Ce lună plină de surprize literare a fost decembrie pentru mine! Am bifat câteva titluri din lista mea de TBR (am vorbit pe instagram despre proiectul meu literar pentru 2025), am și abandonat câteva - ca pe vremuri :D, am mai terminat un proiect ce se desfășura deja de vreo cinci ani, ce să mai, am fost productivă în ultima lună din 2024. Să le iau totuși pe rând:
O carte începută și abandonată este aceasta, One Last Gift (Un ultim dar de Crăciun, tradusă la Nemira) de Emily Stone. Eu în general mă feresc de cărți crăciunistice, dar acest titlu a ieșit pentru cartea lunii la bookclubul fizic din Constanța, așa că m-am apucat să o lecturez și... nu am rezistat mai mult de cinci capitole. Scriitura mi s-a părut seacă, personajele fade, tot ce s-a întâmplat în alea cinci capitole - absolut irelevant și deloc atractiv pentru mine. Am aflat la discuția din cadrul clubului de carte ce se întâmplă cu cine și sunt absolut recunoscătoare Elenei din trecut ce a zis că nu mai citește forțat cărți ce nu-i plac și s-a ținut de cuvânt. Nu am pierdut nimic renunțând la povestea asta și cu siguranță voi evita cărțile cu tema asta - de obicei nu sunt deloc vesele, în spiritul sărbătorilor, ci mai degrabă pline de drame, traume și lipsă de comunicare (pe un fundal de globulețe și lumini).
Revelle de Lyssa Mia Smith relatează povestea unei familii de circari de pe o insulă magică, unde fiecare familie deține o anumită putere. Luxe Revelle poate fermeca pe oricine îi dăruiește o piatră nestemată, devine vedeta spectacolului (deși nu este cea mai bună artistă), și are misiunea de a încheia o înțelegere cu un individ ce face parte dintr-o familie rivală, ce controlează timpul. Acțiunea are loc în timpul Prohibiției, băutura este un element important pentru spectacolele familiei Revelle, așa că Luxe trebuie cumva să facă rost de aceasta prin intermediul înțelegerii. Și... cam aici se termină primul capitol.
Deți premisa cărții mi-a plăcut foarte mult, execuția m-a plictisit teribil. Am abandonat povestea atât de repede pentru că știam deja că nu o să-mi placă. Luxe nu mi-a trezit interesul sau compasiunea, faptul că ea habar nu are cum arată individul pe care trebuie să-l abordeze pentru a „salva” circul, deși insula e mică și practic toți se cunosc între ei, a fost o scăpare destul de evidentă, în opinia mea. Plus că nu am înțeles de ce e atât de important ca familia ei să aibă alcool disponibil pentru oaspeți la spectacol - numerele marca Revelle sunt prea plictisitoare dacă te uiți la ele fără să fii sub influența vreunei substanțe? :)
Mi s-a făcut dor de un romance ușurel, fără cine știe ce poveste complicată, așa că mi-am umblat prin TBR și am ales Bad Influence de Charleigh Rose. Doar că nu a fost un romance tocmai simpluț, iar asta m-a surprins în mod plăcut.
O întâlnim pe Allie, căreia cu un an în urmă, în ziua ei de naștere, i-a murit tatăl. Allie l-a iubit enorm și încă nu poate trece peste pierderea pe care a suferit-o. Venind la facultate, încearcă să treacă prin această perioadă neobservată, dar întâlnirea ei cu Jesse schimbă lucrurile. Vedeta campusului studențesc, este clasicul bad boy, popular și chipeș, mereu înconjurat de fete, pentru care viața se schimbă atunci când dă cu piciorul singurei sale șanse de reușită în lumea sportului competitiv. Întâlnirea celor doi nu este de ordinul iubirii la prima vedere - Allie îl detestă și-l consideră un înfumurat superficial pe Jesse, iar acesta, la rândul său, o vede drept o ciudată ce nu vrea să pară ca alte fete. Dar atunci când încep să interacționeze mai mult, să se cunoască mai bine, ambii își descoperă traume mai vechi și răni mai noi.
Deși povestea în sine, cea de dragoste, nu e cine știe ce complicată, personajele au fost complexe. Am apreciat profunzimea sentimentelor pe care le au - nu doar unul față de celălalt, ci și față de alți oameni importanți din viața lor. Autoarea îi portretizează într-o manieră ce te face să vrei să îi înțelegi, să empatizezi cu ei, să le oferi un sfat. Niciunul dintre cei doi protagoniști nu este un om bun în sensul clasic al cuvântului, dar însăși faptul că sunt umani, cu traumele ce i-au modelat, și că o dau în bară din când în când, m-au făcut să-i îndrăgesc și mai mult. Cu singuranță voi mai citi alte cărți semnate de autoare - aceasta face parte dintr-o serie, dar poate fi citită de sine-stătător.
Un alt volum de pe lista mea a fost Pastă de fasole dulce de Durian Sukegawa - o carte de cinci stele, care m-a emoționat de multe ori și m-a făcut să descopăr o părticică necunoscută ulterior (mie) despre cum era stigmatizată o anumită categorie de oameni în Japonia secolului trecut.
Toiagul păstoriei de Ion Druță a fost o recitire - deși mi-am amintit că am mai citit nuvela asta în generală abia când eram pe la mijlocul ei. Urmărim povestea unui cioban care nu are oi, acesta fiind și iubit, și bârfit de tot satul. Nuvela urmărește viața acestui om, cum e văzut și perceput de săteni înainte și după colectivizare, iar accentul se pune pe opinia și gura lumii. Mi-a plăcut, poate chiar mai mult decât atunci când am citit nuvela pentru școală, stilul autorului e melancolic și mereu îmi amintește despre copilărie și locurile unde am crescut.
Căutătorii vulpii este al doilea volum din seria Hoții din umbră, semnată de Kevin Sands, și urmărește aventurile prin care trec cei cinci copii pe care-i cunoaștem în primul volum. E un fantasy alert, plin de ghicitori și cu o portretizare amănunțită a sistemului magic și a lumii în care are loc acțiunea, dar și cu o dezvoltare minunată a personajelor.
Cred că am avut o perioadă cu noroc la capitolul cărți romance - pentru că asta a fost o găselniță absolut minunată. Fated Shot de Katherine Elle este un volum ce urmărește un hocheist profesionist și pe fiica antrenorului echipei. Mie în mod normal nu-mi palce acest trope, Coach„s Daughter, dar abordarea aici a fost de nota zece.
Îl întâlnim pe Jack Broody, un tânăr ce joacă pentru echipa Toronto Tundra și, deși îi place mult ceea ce face, nu e obsedat de statutul lui de vedetă hochei. Într-o vară, pe care și-o petrece preponderent într-o cafenea, tot vede o tânără ce-l intrigă enorm, dar bărbatul nu are curajul să o abordeze. Când începe sezonul și iese pe gheață, descoperă că misterioasa străină este fiica antrenorului echipei, iar asta complică totul.
După ce termină facultatea, Mia decide să se întoarcă în orășelul în care a crescut, pentru a fi aproape de părinții ei. În acest timp, Mia se ocupă de mica ei afacere - coace biscuiți cu tot felul de arome trăsnite și-i vinde - în număr mare de tot - pe internet. Atunci când descoperă că misteriosul bărbat ce mereu ocupa măsuța ei preferată la cafenea e unul dintre jucătorii pe care-i antrenează tatăl ei, își spune că nu e cazul să-și aprindă paie-n cap. Dar, desigur, legile atracției acționează după alte reguli.
Fated Shot e genul de romance unde se dezvoltă nu doar relația dintre protagoniști, ci se pune accent și pe evoluția personajelor. Jack e genul de bărbat decis și corect, care poate fi violent pe gheață, dar niciodată cu cei pe care-i iubește. Deși e un munte de om, nu e deloc clasicul alpha male, și mi-a plăcut enorm să urmăresc un astfel de protagonist. Nu este cel mai bun la toate și are propriile dileme, traume și momente de nesiguranță, dar e ușor să empatizezi cu el, este credibil. Mia e genul de protagonistă care, pe de o parte, nu e doar frumoasă și atât - are un vis, lucrează pentru acesta, nu e pusă în poveste doar pentru a exista o protagonistă. Ce nu mi-a plăcut la ea totuși e faptul că, în privința fostului ei prieten, nu se grăbește să ia anumite decizii, și erau suficiente sutiații în care nu s-a comportat ca un om adult. A dat dovadă de o naivitate dusă la extremă și asta m-a făcut să scad o stea poveștii, pentru că altfel ar fi fost lejer de cinci stele.
Chimia dintre cei doi e palpabilă, relația lor se construiește realist, nu există scene dramatice doar de dragul de a șoca cititorul - este un romance lejer, fără violențe exagerate, fără lipsă de comunicare dusă la extremă, cu personaje complexe, departe de a fi clișeice. Abia aștept să citesc următorul volum din serie, ce-l va urmări pe cel mai bun prieten/frate a lui Jack.
Korean Folk Tales de Im Bang este un volum pe care-l aveam demult pe listă, și sincer, am fost un pic dezamăgită că nu a fost tocmai la ce m-am așteptat. Majoritatea povestirilor, chiar dacă ating tema spiritelor și a creaturilor din folclorul coreean, se axează totuși pe niște personalități ale vremii, cum ar fi oameni politici din 1600 sau diferiți învățați. Nu știu dacă asta e, de fapt, esența folclorului coreean, sau doar e un volum unde accentul e pus pe istorie, și nu pe partea magică a trecutului acestui popor.
Întunericul din noi de Tricia Levenseller e un volum care a fost gândit și scris după succesul Umbrelor care ne despart, așa că am fost destul de sceptică atunci când l-am început. Dar mare mi-a fost surpriza când am început să citesc și am realizat că-mi place mai mult decât primul volum.
În 2019 m-am ambiționat să parcurg în întregime lista de titluri din cadrul colecției 100 de cărți pe care trebuie să le ai în bibliotecă de la Adevărul - aia cu coperți verzi, cartonate. Pe când eram eu în liceu, apărea câte un volum săptămânal parcă împreună cu ziarul și costa 11 sau 13 lei pe atunci (2010 sau pe acolo). Am dedicat un articol începutului proiectului și recent l-am finalizat, iar rezultatele le puteți vedea aici. Uragan asupra Europei de Vintilă Corbul și Mircea Eugen Burada era ultimul volum pe care l-am citit din acea listă și, deși mi-a luat patru luni să-l citesc, a fost o mare plăcere pentru mine. Romanul urmărește evenimentele socio-politice (dar și culturale, religioase și ) din Europa anilor 1870. Cartea nu e scrisă sub forma unei povești liniare, ci avem parte de capitole care se axează pe foarte multe personaje. Autorii aduc în atenția cititorului atât discuțiile ce au loc între miniștri și oameni politici în general prin cabinete, palate sau dineuri, dar și fragmente din viața oamenilor de rând, a studenților din balcani la Paris, a oamenilor de afaceri ruși, a nobilimii, a partizanilor. Sunt surprinse multe momente care, în aparență, nu sunt relevante pentru cursul istoriei, dar acestea deseori declanșează alte evenimente ce duc la schimbări majore. Autorii nu denotă o preferință pentru o anumită țară sau ideologie - personajele ce apar sunt și din vestul continentului, și din estul acestuia, francezi, englezi, nemți, români, austriaci, turci sau ruși. Uragan asupra Europei e o carte-frescă a vremii, ce urmărește foarte multe destine, pe anumite porțiuni din viețile personajelor respective. Romanul nu are un început sau un sfârșit, ci conturează într-un mod atractiv și realist istoria, văzută și trăită de oameni de toate națiile, statuturile sociale, religiile, moravurile și viziunile politice. Nu e o carte pe care să o dai gata într-o seară-două, e perfectă pentru a fi savurată în doze mici pentru a te bucura în totalitate de ceea ce au de oferit autorii, mai ales dacă vă pasionează perioada istorică respectivă.
Din păcate nu s-a lăsat fără încă un volum abandonat. De data aceasta e vorba despre Am trăit întotdeauna la castel de Shirley Jackson, o carte pe care o aveam de foarte mult timp pe listă. După ce am parcurs un sfert din carte, am ajuns la concluzia că nu e pentru mine. Personajul principal mi-a fost absolut antipatic - cum vorbește, cum judecă, chiar dacă pe alocuri atitudinea respectivă, în teorie, e justificată. M-a plictisit enorm enumerarea sătenilor, cine ce cumpără de la băcănie, cine și cu cine se înrudește, iar familia protagonistei nu mi-a trezit vreun sentiment, mi-au fost absolut indiferenți. Clar nu mai încerc altceva de la autoare - nu m-am potrivit cu stilul de scriere și cu personajele.
Flowerheart este un fantasy destinat unui public mai tânăr, abordând subiecte destul de serioase, dar într-o manieră potrivită pentru pre și adolescenți. Lumea pe care o construiește Catherine Bakewell este plină de magie, care coexistă cu viața cotidiană. Oamenii de rând apelează la ajutorul magicienilor, fie că e vorba de un leac, de un obiect care să le ușureze munca sau capacitatea de a călători rapid dintr-un loc în altul. Magicienii, la rândul lor, se supun Consiliului, și urmează un set de reguli bine stabilite. Orice abatere este pedepsită, iar cei care trăiesc în afara legii sunt vânați și aduși în fața Consiliului pentru a fi judecați.
Dark Prince de Michelle Hercules este primul volum din seria Blueblood Vampires și este un paranormal romance. Știam că e parte dintr-o serie, dar nu știam că povestea continuă după ce se termină cartea asta. Aici, o urmărim pe Vivi - o fată oarecare, dintr-o familie săracă, ce e nevoită să aibă grijă de fratele ei mai mare, care e un drogat. Atunci când bărbatul se pune rău cu un dragonshifter, Vivi e nevoită să se transforme în hoț - trebuie să fure un pandativ pe care să-l aducă dragonshifterului, în schimbul libertății lui. Dar aici treaba se complică - pentru că acel pandativ aparține unui vampir, Lucca, ce abia s-a trezit din hibernare și tot ce vrea e să se răzbune pe cei care au schimbat mersul lumii. E un romantasy antrenant și se simte chimia dintre personaje, mi-a plăcut evoluția acestora, dar și felul în care interacționează cu alte personaje - autoarea nu neglijează nici partea de romance, dar nici partea de construcție a universului în care are loc acțiunea. Deși povestea de dragoste este, oarecum, încheiată la final de carte, povestea principală din univers nu e, deci contemplez să citesc și celelalte cărți. Practic, în fiecare volum autoarea se concentrează pe un singur cuplu, dar toate cuplurile fac parte din același grup, mai mult sau mai puțin, avem de-a face cu lupte pentru putere, clanuri rivale, o academie pentru vampiri, vrăjitoare și vârcolaci, cu siguranță Dark Prince mi-a trezit interesul și pofta pentru paranormal romance și e foarte posibil să continui seria cândva în viitor.
Dacă tot sunt în perioada în care mi s-a pus pata pe romance, am zis să citesc ceva aflat pe TBR-ul meu de mult timp, dar să fie și historical romance, și mă bucur că am ales acest titlu. Romancing the Duke de Tessa Dare este prima carte din seria Castles Ever After, dar poate fi citită fără grijă, pentru că fiecare volum din serie urmărește alte personaje. Aici, o întâlnim pe Izzy Goodnight, fiica celui mai iubit autor de povești din Anglia. Tatăl lui Izzy a scris o serie cu domnițe și cavaleri, dar nu a reușit să termine povestea, lăsând mii de cititori întrebându-se ce fac personajele și care e finalul călătoriei acestora. Un autor iubit și apreciat, acesta se adeverește totuți a fi un tată deplorabil - odată cu moartea sa, Izzy rămâne la propriu pe drumuri, până când află, cu stupoare, că o rudă îndepărtată îi lasă moștenire un castel. Ajungând la destinație, Izzy îl cunoaște pe ducele Ransom, care stă la castel și o anunță că ea nu are cum să fie noua stăpână, pentru că el niciodată nu și-a vândut proprietatea. Ducele Ransom e un bărbat sever și ursuz, răutăcios și crud, iar din cauza unui accident rămâne orb. Deși la prima vedere Izzy are de-a face cu un om periculos, ce e practic sălbăticit și refuză să o accepte în casa lui, pe parcurs aflăm povestea ducelui și începem să înțelegem ce se petrece, de fapt.
Mi-a plăcut nespus de mult cum autoarea și-a conturat personajele, cum acest roman nu e doar o poveste de dragoste între un el și o ea, ci o împletitură de destine. Protagoniștii cresc pe parcursul volumului, le aflăm punctele slabe și fricile, îi compătimim și empatizăm. Mi-a plăcut de Izzy - deși e femeie, și una fără o familie care să o ajute, nu se lasă călcată în picioare și luptă pentru un viitor mai bun pentru ea. Ransom, deși inițial pare a fi un sălbatic, are multe răni deschise pe care încearcă să le ascundă. Romancing the Duke este un historical romance perfect pentru iubitorii acestui gen și e o poveste cu personaje bine conturate și chimia dintre acestea este palpabilă.
Librăria pierdută de Evie Woods a fost ultima mea lectură pentru 2024. Deși a început în forță și foarte promițător, spre final unele lucruri mi s-au părut grăbite, iar evenimentele orcherstrate în așa fel, încât să se întâmple totul mai mult decât perfect pentru anumite personaje. Au fost momente când citeam cu sufletul la gură și empatizam foarte mult - mai ales cu Opaline și cu partea de căsnicie a Marthei, dar erau și clipe când îmi venea să-mi dau ochii peste cap. De Henry nu mi-a plăcut - e un personaj absolut haotic, și deloc în sensul amuzant al cuvântului. Scriitura autoarei este minunată și voi citi următorul ei volum.
Acestea au fost cărțile din ultima lună a anului ce tocmai și-a luat zborul. Voi ce ați citit? V-ați atins ținta la capitolul lecturi? Ce planuri literare aveți pentru 2025?
Flowerheart este un fantasy destinat unui public mai tânăr, abordând subiecte destul de serioase, dar într-o manieră potrivită pentru pre și adolescenți. Lumea pe care o construiește Catherine Bakewell este plină de magie, care coexistă cu viața cotidiană. Oamenii de rând apelează la ajutorul magicienilor, fie că e vorba de un leac, de un obiect care să le ușureze munca sau capacitatea de a călători rapid dintr-un loc în altul. Magicienii, la rândul lor, se supun Consiliului, și urmează un set de reguli bine stabilite. Orice abatere este pedepsită, iar cei care trăiesc în afara legii sunt vânați și aduși în fața Consiliului pentru a fi judecați.
Pentru Clara, care și-a dorit de mică să devină tămăduitoare, magia ei sălbatică îi închide toate ușile, punând-o într-o lumină proastă în fața consiliului. Deși nu are niciodată tendința să facă rău, magia pe care nu o controlează ia decizii în locul ei, așa că tânăra devine o problemă pentru echilibrul ce domnește în comunitate. Atunci când se reîntâlnește cu Xavier, de data aceasta, ca ucenic și profesor, Clara este mai mult decât dornică să învețe să-și stăpânească puterea și să-și salveze tatăl, chiar dacă asta înseamnă ca viața ei să se schimbe pentru totdeauna.