joi, 23 septembrie 2021

Recenzie literară: 8 povestiri de pe Calea Moșilor de Adina Popescu (2016)

Protagonista își relatează copilăria prin intermediul unor întâmplări - eclipsa de lună văzută de pe bloc, sau prietenia cu un băiat care a apărut la televizor, sau dorința de a avea o păpușă Barbie în perioada în care acestea nu se găseau în magazinele universale din România.

8 povestiri de pe Calea Moșilor de Adina Popescu este o carte plină de o dulce melancolie după copilărie, jocurile din curtea blocului, hârjoneala cu colegii de clasă, poveștile absurde în care era suficient să crezi pentru a-ți imagina un univers nou. E foarte ușor să te regăsești în amintirile Adinei, în universul care părea imens, acolo unde un cartier era cât o țară și ascundea nenumărate povești care abia așteptau să fie descoperite.

joi, 16 septembrie 2021

Recenzie literară: Umbrele care ne despart de Tricia Levenseller (2020)

Umbrele care ne despart este o carte ușor de parcurs, unde acțiunea are loc preponderent la curtea regală. Romanul abundă în dialoguri și e foarte ușor să-ți imaginezi fiecare personaj, fie că e primar sau secundar, iar autoarea le oferă trăsături definitorii. Mi-a plăcut faptul cum sunt introduse personajele secundare și terțiare, astfel încât romanul nu-ți dă impresia că în acțiune participă doar două persoane, iar societatea din lumea creată de autoare e pestriță și bine închegată.

Per total, Umbrele care ne despart este un fantasy ușor de citit, unde accentul se pune pe gândurile protagonistei și pe planul ei, mai puțin pe construcția lumii sau a magiei. Dacă vreți să lecturați un fantasy scurt, fără prea multe detalii legate de universul în care are loc acțiunea, vă recomand acest volum.

joi, 9 septembrie 2021

Recenzi literară: Valuri de Arina Delcea (2020)

Nu ne săturasem unul de altul, ci de conversații ușoare. Eram uniți de palme, de urmele de pași pe care le făceam în nisipul ud și de tăcere.

Până la urmă nu asta e fericirea? O sumă de clipe în care te simți împlinit. Ce rămâne după ele? O adunătură de momente de gol, de abis. Ai noroc dacă printre ele își fac loc și mici bucurii. 

Iubirea e discretă, e acasă. Nu e vedetă pe scenă, care își suge seva din aplauze. 

Există ceva măreț în durere. Intensitatea sentimentelor, avalanșa de trăiri, multitudinea lor și îngrămădeala lor contradictorie, teama de a fi la marginea prăpastiei sau poate deja în ea, frica de un viitor diferit și neprevăzut, tristețe simplă, dezamăgire pură, regret. Toatea creează un mix profund uman. Poate durerea este dovada palpabilă a umanității noastre, este umanul la superlativ. Iar din sentimente de o asemenea intensitate se pot naște minuni. 

joi, 2 septembrie 2021

Bilanț literar: August 2021

 

Salutare!

Cred că august a fost cea mai slabă lună din punct de vedere cantitativ în acest an, iar palmaresul de cărți pe care le-am citit a fost unul foarte omogen, drept urmare, simt că am obosit și că vreau să citesc ceva ușor în următoarea perioadă. În august mi-am propus să citesc exclusiv autori români contemporani, așa că am pus pe hold tot ce aveam început și am purces la citit.

Am început luna cu Aceste lucruri care nu se vor schimba niciodată de Dan Coman. Mi-a amintit mult de Vulpea albastră de Sjon, ca temă, construcție a poveștii, atmosferă.

Am continuat cu Uneori vine toamna de Cătălin Marin, un roman cu puternice elemente de realism magic și cu ceva momente comice, dar cu o poveste cât se poate de tristă.


Jurnalul unui căpcăun român de Liviu Drugă a fost o lectură plină de comic, absurd și cotidian, iar vocea narativă s-a adeverit a fi una care te prinde în mrejile sale.


Am încheiat luna cu Cenușă rece de Mihaela Perciun, o lectură dureroasă prin subiectul pe care-l abordează romanul - destinul omului de rând.
Acestea au fost cărțile lui august, voi ce ați citit în ultima lună de vară?

Recenzie literară: Cenușă rece de Mihaela Perciun (2017)

Ce faci când înțelegi că-i prea târziu? Niciodată nu-i prea târziu, odată ce-ai înțeles că prea târziu. Întotdeauna mai este loc de o speranță, de o revanșă tardivă.

Tăceau suspect. 

Tăcerile profunde deseori dezvăluie cugetele.

Ei doreau să le audă. Și tăceau.

joi, 26 august 2021

Recenzie literară: Jurnalul unui căpcăun român de Liviu Drugă (2020)

 Unu Căpcăunu, un individ ce-și împarte ziua între munca de birou și scriitură, se înțelege de minune cu vecinii săi de bloc. Deși este căpcăun și nația sa nu este privită cu ochi buni de oameni, Unu este o excepție și cei din jur tind să-și petreacă timpul în preajma acestuia. Pornind de la dorința de a-și împărtăși impresiile despre viața de zi cu zi, uneori înrerupte de gândurile despre iubita sa dispărută, Unu decide să țină un jurnal.

Autorul creează niște povești formidabil de absurde și de pline de farmec, iar personajele pe care le creionează fac cititorul să își pună o multitudine de întrebări legate de esența acestora. Recomand cu mare drag acest volum dacă vreți să plonjați într-o lume a necunoscutului și a prozei aberantastice, așa cum o descrie însuși Căpcăunul Unu.

joi, 19 august 2021

Recenzie literară: Uneori vine toamna de Cătălin Marin (2018)

Uneori vine toamna de Cătălin Marin te poartă printr-o poveste întortocheată, plină de evenimente ieșite din comun, dar care totuși au loc în lumea reală. Fiecare dintre cele trei personaje principale trăiește câte o întâmplare bizară, care se tot repetă, iar romanul capătă aspectul de povestire în ramă. 

Cartea e scrisă într-un fel aparte, cu o multitudine de imagini vizuale și auditive, cu un ritm alert, care te ține în suspans și te face să te întrebi, la fiecare pas, în ce situați năstrușnică sau depresivă va nimeri personajul în continuare. Uneori vine toamna este o lectură deosebită datorită descrierilor, firului narativ și dialogului, ce diferențiază foarte bine personajele între ele.