Februarie a fost o lună cu lecturi frumoase și cu lecturi abandonate, dar per total, a fost o lună nu tocmai rea, deși a început lent din punct de vedere al satisfacției mele privind cărțile pe care le-am citit.
Moștenirea: Făuritoarea de vise de Ioana Mihaela Curaleț e prima carte, după două abandonate, pe care am terminat-o în februarie. Mi-a plăcut - am vorbit mai multe despre ea în acest articol.
If We Were Villains de M.L. Rio - o carte cu o premisă foarte interesantă, dar după câteva capitole nu am mai suportat nici personajele nesuferite, nici obsesia (nesănătoasă) a autoarei de a-și face personajele să vorbească efectiv prin intermediul unor pasaje întregi din Shakespeare. Chiar dacă sunt actori, oamenii reali nu citează dintr-un autor atunci când vorbesc cu un interlocutor despre chestii foarte serioase.
Final Offer de Lauren Asher e una dintre dezamăgirile acestui an. Mi-au plăcut mult primele două volume din serie, dar pe acesta l-am abandonat când aproape am ajuns la 80%. Protagonista o adevărată viperă - toxică, deloc corectă cu cei din jur, mereu pusă pe a-l face pe protagonist să se simtă prost și deloc dornică să-l ajute acolo unde ea ar fi trebuit să fie persoana de încredere. Cred că e una dintre cele mai oribile protagoniste din câte am văzut eu în romanceurile citite și nici protagonistul sau povestea în sine nu m-au putut motiva să termin cartea.
Nu aveam așteptări când am început Moștenitorul furat de Holly Black - este prima carte din duologia spin off după Făpturile văzduhului și de obicei, autorii „mulg” o serie care a mers foarte bine și de foarte puține ori scriu o carte care să se ridice la nivelul aceleia care i-a consolidat.
Totuși, m-a surprins plăcut povestea lui Oak și a prințesei Suren, deși clar au fost niște aspecte ce nu mi-au plăcut și direcția în care se îndreaptă acțiunea în al doilea volum nu e tocmai pe placul meu.
Spice Road de Maiya Ibrahim este una dintre cele mai bune cărți fantasy citite luna asta: cu elemente din folclorul arab, o călătorie inițiatică plină de mistere, intrigi și cuvinte nespuse, dar și cu un sistem magic interesant, volumul de față a fost o lectură rapidă, alertă și plină de răsturnări de situație.
Singurul minus ar fi că e abia primul volum din trilogie și nu se știe când va fi publicat al doilea volum :(
Agathele de Kathleen Glasgow și Liz Lawson a fost un YA drăguț, un roman polițist unde adolescenții sunt cei care văd situația mai bine decât adulții și m-am distrat lecturându-l.
Among the Beasts & Briars de Ashley Poston e un basm întunecat, dar totodată potrivit și pentru publicul tânăr, pentru că deși dezvoltă teme mai dificile, nu are scene care să perturbe prea mult un cititor aflat la început de drum cu genul fantasy.
Lectura este cursivă și te atrage prin simplitatea limbajului, acest roman fiind o carte potrivită pentru o seară liniștită „la gura sobei”.
Exes & O`s de Amy Lea - cum ai traduce cringe în română? Pentru că acesta este cuvântul perfect pentru a descrie protagonista. Are 30 de ani dar privește bărbații ca pe niște clișee din cărțile romantice, este extraordinar de limitată cognitiv, aproape patologic și acționează ca o școlăriță. Oricât de simpatică a fost ideea acestei cărți, nu am putut trece peste prostia protagonistei - cine întreg la cap face liste, la 30 de ani, cu numele foștilor iubiți și încearcă să-i recucerească? Abandonată fără pic de regret.
Highly Suspicious and Unfairly Cute de Talia Hibbert a fost un romance cu adolescenți și a venit la momentul potrivit (după ce am răsfoit mai multe titluri și toate nu mi s-au potrivit). Cartea a fost o surpriză plăcută: protagonişti care se comportă corespunzător vârstei (sunt adolescenți în ultimul an de liceu), personalități interesante şi dialoguri amuzante. Mi-a plăcut cum a fost reprezentat OCD-ul şi ce impact are acesta în viața unei persoane, dar şi felul în care protagoniştii încearcă să înțeleagă ce vor în viață şi învață să-şi accepte sentimentele.
Un romance simpatic, cu şi despre adolescenți, alegerea carierei şi acceptarea sentimentelor.
Mysteries of Thorn Manor de Margaret Rogerson este o nuvelă despre ce se întâmplă cu personajele după evenimentele din Vraja spinilor. Dacă aș fi citit cărțile una după cealaltă, poate că nuvela asta mi-ar fi plăcut mai mult, dar având în vedere că au trecut trei ani între cele două, nu îmi mai aminteam mare lucru din Vraja spinilor și unele aspecte nu au fost reamintite cititorului. Povestea în sine este una drăguță, iar atmosfera o combinație între Howl`s Moving Castle și Harry Potter.
Tethered de Elayna R. Gallea este un fantasy unde accentul se pune pe relația între un vampir și un om - un mariaj stabilit din interes politic, dar care aduce cu sine o mulțime de întrebări și situații riscante.
Mi-a plăcut evoluția personajelor și a relației dintre protagoniști, însă aș fi vrut să văd mai mult worldbuildong și să primesc răspunsuri la o mulțime de situații incerte care apar pe parcursul romanului.
Vaporul alb de Cinghiz Aitmatov este ultima carte pentru luna februarie și m-a impresionat prin sensibilitatea scriiturii și povestea reală, despre viața grea în munți, departe de oameni, văzută prin ochii unui copil care se află în căutarea miracolului în fiecare lucru mic din jurul său.
Acestea au fost lecturile ultimei luni din această iarnă. Ce ați citit fain?
Ce se întâmplă atunci când Arma ce poate distruge Răul dispare? În mod normal, vine sfârșitul lumii. Dar în universul creat de Amie Kaufman și Jay Kristoff, ceva se întâmplă și împarte brigada 312 în trei subunități, iar lucrurile devin mai complicate decât au fost vreodată.
Aurora`s End de Amie Kaufman și Jay Kristoff este al treilea volum din trilogie și încheie lupta pe care brigada 312 o duce împotriva unui rău încă adormit, dar care este mai mult decât pregătit să distrugă întreaga galaxie dacă nu este oprit la timp.
Aurora Burning a fost un volum intens, plin de elemente-surpriză, evenimente dramatice, dar și multă traumă, incertitudine, testare a curajului. Personajele sunt mereu pe fugă, ascunzându-se de autorități, încercând să facă lucrul corect. E dificil să fii singurul care știe despre un pericol iminent și să nu-i poți avertiza pe cei care pot face o schimbare, dar Tyler Jones, alături de echipa sa, nu se dă bătut.
Amie Kaufman și Jay Kristoff știu să țină cititorul în suspans, lucru ce s-a întâmplat și aici. Chiar și în momentele de aparentă liniște, se întâmplă lucruri și mistere noi ies la suprafață, astfel încât e aproape imposibil să lași cartea din mână.
Aurora Rising de Amie Kaufman și Jay Kristoff este o operă spațială care te ține cu sufletul la gură. Autorii au o formă foarte plăcută de a introduce cititorul în universul creat, explicând termeni științifici sau concepte într-un mod ușor de înțeles. Personajele, deși multiple, sunt foarte bine conturate și e aproape imposibil să nu te îndrăgostești de acestea. De Tyler Jones, liderul desăvârșit. Scarlett Jones, diplomata căreia îi place nespus de mult sarcasmul. Zila Maden, geniul grupului. Finian de Seel, mecanicul cu cele mai acide replici. Kaliis Gylderweth, prințul războiului. Cat Brannok, pilotul ușor prea fascinat de viteză. Și Aurora O`Malley, fata-enigmă, care învață să trăiască în viitor.
Aurora Rising are de toate: momente pline de tensiune, momente unde comicul prevalează, lupta pentru supraviețuire, înflorirea sentimentelor frumoase între personaje, apariția unor concepte noi, pe care toți cei implicați încearcă să le înțeleagă.
The Divine and the Cursed de J.E. Reedeste povestea unui continent distrus de războaie, popoare însetate de sânge, care luptă pentru supremație. O poveste despre dorința de a deține puterea supremă, riscând și sacrificând totul. O poveste despre cum un secret foarte bine păzit poate schimba soarta lumii dacă ajunge în mâinile nepotrivite.
Mi-a plăcut de Arianna, care a avut o creștere frumoasă și interesantă pe parcursul poveștii. Prinsă într-o lume crudă, tânăra nu uită să rămână umană și să arate milă și solidaritate față de cei slabi. Rion, chiar dacă inițial apare în ipostaza răului întruchipat, ascunde un trecut plin de fantome și motive care-l duc spre drumul pe care-l urmează. Între cei doi se creează o alianță imposibilă, dar care poate aduce pacea în lume, prețul care trebuie plătit fiind imens și pe parcursul romanului mereu apare întrebarea dacă vreunul dintre ei este dispus să-l plătească în totalitate.
Ela este o studentă a cărei viață e amară. Crescută de o bunică ce a iubit-o şi protejat-o, tânăra e nevoită să se mute în casa părinților ei după decesul bunicii. Părinții Elei sunt nişte monştri: abuzul - fizic, psihic şi emoțional - este singurul lucru pe care aceştia l-au oferit fetei şi Ela nu înțelege de unde vine toată răutatea aceasta.
După o zi proastă la facultate, tânăra decide să olece din oraş şi să viziteze casa bunicii, acolo unde a crescut şi copilărit. O ploaie ciudată se abate peste sat şi o prinde pe Ela în pădure, iar atunci când se întoarce la casă, simte că a adus cu ea nu doar frigul şi umezeala...
Moştenirea: Făuritoarea de vise de Ioana Mihaela Curaleț este un Urban Fantasy cu foarte multe elemente de folclor românesc ingenios introduse în lumea magică pe care o descoperă Ela. Normalul fetei se transformă într-un coşmar când, pe de o parte, creaturi magice apar în calea ei şi majoritatea îi vor răul, iar pe de altă parte, mama Elei decide să o anihileze din motive neînțelese de tânără.
Călătoria protagonistei nu este doar o plecare în lumea necunoscută, ascunsă oamenilor de rând, ci şi o încercare de a-şi descoperi originea, puterile şi nu în ultimul rând, respectul şi iubirea față de propria persoană.
Ela debutează ca o studentă ştearsă, fără prieteni, de care se poate profita uşor, îndurerată de pierderea bunicii şi abuzată de cei care ar trebui să îi ofere doar iubire. Dar Ela, odată ce păşeşte în inima unei lumi pline de primejdii, învață să se apere, să riposteze şi să nu se lase bătută, să se ridice şi să folosească toate resursele posibile pentru a găsi răspunsurile căutate.
Cine a fost de fapt bunica? Ce secret întunecat a luat cu ea şi l-a dus în altă lume? De ce mama Elei e atât de crudă cu ea şi de ce-i vrea moartea? Cine este ea, Ela, şi care e rolul ei în povestea alambicată, plină de capcane, mistere şi blesteme, care domneşte asupra lumii de dincolo de hotarele oamenilor?
Făuritoarea de vise este un volum alert, cu o multitudine de personaje originale, cu multe elemente de roman polițist şi cu o protagonistă ce are curajul să devină mai puternică în primul rând pentru ea însăşi.
Am început luna - și anul - în forță și am avut o mare poftă de citit, drept urmare, am mai multe titluri despre care vreau să vă vorbesc în cadrul acestui bilanț literar.
Invizibilii de Ioana Pârvulescu a fost prima carte terminată în 2023, dar din păcate, nu a fost așa cum mă așteptam. Mi-a plăcut ideea și unele replici, foarte amuzante, de altfel, dar stilul a fost ușor greoi pentru mine.
The Divine and the Cursed de J.E. Reed mi-a atras atenția prin intermediul premisei sale: o prințesă care devine sclavă și își ascunde adevărata față în spatele unei măști și un comandant brutal, care ajunge să devină stăpânul tinerei.
Relația dintre cei doi se dezvoltă interesant, iar lumea magică, viața creaturilor și principiile după care se ghidează acestea m-au captivat.
Phantom de Greer Rivers este o carte din categoria dark romance, o repovestire a Fantomei de la operă, dar aici fantoma este cea care câștigă inima sopranei. Romanul m-a convins, încă o dată, că genul dark romance nu e de mine. Pe lângă faptul că personajele sunt foarte slab conturate (protagonista e definită strict de problema ei medicală plus faptul că are o voce angelică, în rest e o domnișoară deloc interesantă și de-a dreptul proastă în unele situații. În cazul protagonistului, acesta cu siguranță nu este genul de om pe care ai vrea să-l ai vreodată în preajma ta în viața reală), povestea e plină de evenimente banale, iar „intriga” este slabă. De la bun început știi cine este răufăcătorul (da, există și așa ceva pe lângă celebra fantomă), iar felul în care unele personaje tratează situația este de-a dreptul jenant. Scenele de amor (ghebos) nu sunt niciodată consensuale, dar cumva totul e ok, pentru că deh, protagonistul este chipeș și bogat, i se iartă. Nu am simțit adevărata atracție între personaje, totul se întâmplă pur și simplu. Drept urmare, voi evita acest tip de literatură de azi înainte.
10 povești și rețete pierdute prin Deltă de Teodor Hossu-Longin este acel tip de volum de care nu știai că ai nevoie. Este un album-poveste, prin intermediul căruia trăiești istoria unei zone despre care știi doar că e plină de pește și păsări, dar adevărul este că e mult mai mult de atât. M-au încântat pozele, dar mai ales, poveștile culese de la oamenii de rând, care sunt ei înșiși niște monumente din mijlocul Deltei Dunării.
Cartea aceasta, dacă nu aş fi citit-o cu Farrahale, ar fi fost abandonată de pe la un 40%. Piatră, hârtie, foarfecă de Alice Feeney cu siguranță nu a fost pe placul meu.
Nu sunt mare cititoare de thrillere de felul meu, dar nimic în povestea asta nu a avut sens. Nici acțiunile personajelor, nici motivele lor, dar mai ales, premisa în sine - promițătoare din synopsis, la capitolul execuție, în schimb...
Nu mi-a plăcut de vreun personaj. Retrospectiv, niciunul nu a fost complex, iar motivele care i-au făcut pe cei implicați să ajungă unde au ajuns nu aveau sens.
Mi-a plăcut primul plot twist, a fost puternic, a avut impact. Dar frumusețea acestuia a pălit o dată cu celelalte n plot twisturi, care au curs ca o ploaie torențială după marele moment de tensiune, astfel încât toată povestea a căpătat o tentă comică, deloc credibilă.
Ultimul capitol a fost fix ca nuca de perete - irelevant şi cu un element de paranormal scos de nicăieri.
Plusul lecturii a fost că a mers destul de repede (dar nu a zburat, cum te aştepți de obicei de la thrillere) şi am discutat mult cu Farrhale pe baza textului, a acțiunilor personajelor şi am desfăcut firul în patru la fiecare eveniment „relevant” din poveste.
Twisted Emotions de Cora Reilly este un mafia romance drăguț prin modul în care protagonistul are grijă de protagonistă după ce află despre o traumă majoră din copilăria ei. S-a pus mai mult accent pe relația lor decât pe partea întunecată a „meseriei” și m-am distrat urmărind evoluția căsniciei celor doi.
Urletul gheții de Diana Boitor a fost o lectură plină de evenimente, răsturnări de situații și conflicte interioare. Am apreciat vastitatea lumii create de autoare și faptul că oamenii sunt rasa care aduce distrugerea.
După ce anul trecut am citit ciclul The Illuminae Files, am știut că vreau să mă reîntorc la poveștile țesute de Amie Kaufman și Jay Kristoff, așa că am citit The Aurora Cycle, serie formată din volumele Aurora Rising, Aurora Burning și Aurora`s End. Dacă vreți să savurați o operă spațială ca la carte, vă foarte recomand această trilogie.
Din păcate, am și abandonat o carte - Violet Made of Thorns de Gina Chen după un singur capitol parcurs. Am o prietenă ce a citit cartea și m-a ținut la curent cu ce se întâmplă în carte și o admir pentru determinarea de care a dat dovadă pentru a termina lectura :) Protagonista, Violet, este o râzgâiată și doar într-un capitol au ieșit la suprafață atâtea lucruri negative despre ea, încât nu am simțit absolut nicio conexiune cu fata și nu m-a convins să fiu de partea ei.
Twisted Pride de Cora Reilly mi-a plăcut și mai mult decât Twisted Emotions. Aici este vorba despre Remo, cel mai mare dintre frații Falcone și ideea lui de a o răpi pe Serafina în ziua nunții ei, pentru a stârni un conflict în clanul mafiot rival. Doar că Serafina se adeverește a fi mai mult decât o tânără speriată, crescută pentru a deveni soție devotată și mamă iubitoare. Dinamica dintre cei doi mi-a plăcut mult, iar întunericul din sufletul lui Remo a fost foarte bine construit.
Acestea au fost cărțile lui ianuarie. Voi ce ați mai citit?
