Locul meu nu era nici pe uscat, nici pe chei, nici în orașele împrăștiate de-a lungul Strâmtorilor. Locul meu dispăruse.
În momente din astea, mama spunea că atingem sufletul furtunii. Când năvălea așa peste noi, ne invita în inima ei și ne îngăduia să-o vedem. Ne spunea ceva. Și abia atunci puteam să aflăm ce era înăuntrul ei.
Abia atunci puteam să aflăm cine e.
Bine v-am găsit în prima lună a acestei primăveri!
În martie mi-am propus să citesc exclusiv autori români contemporani și pot să spun că m-am ținut de această decizie și am avut parte de niște lecturi cu adevărat minunate.
Majestique de Bianca Sol este un SF cu elemente de romance, roman polițist, misticism. Urmărește viața unui cercetător căruia i se fură cea mai de preț invenție și goana pentru recuperarea aceasteia îl duce în cele mai neobișnuite locuri.
Recviem pentru umbre de Ioana Mihaela Curaleț este un roman polițist cu elemente de paranormal, iar acțiunea are loc în realitatea imediată. Logodnicul protagonistei dispare fără urmă, familia acestuia ascunde ceva sinistru, iar adevăruri bine ascunse în trecut încep să iasă la suprafață. Un roman cu un tempou alert, o acțiune interesantă și cu personaje foarte bine ancorate în realitatea lor.
Solara de Bianca Sîrb este primul volum dintr-o trilogie ce urmărește o adolescentă ce nu își amintește nimic din trecutul său, dar un eveniment o face să se trezească în mijlocul unei bătălii între forțe necunoscute, ea fiind un măr al discordiei în toată situația creată. Mi-a plăcut și stilul, și personajele, și elementele de mitologie dacă din volum; abia aștept să citesc continuarea.
Micul saturnian de Octavian Soviany era de ceva timp în biblioteca mea și mă bucur că am ajuns să-l citesc. Urmărește copilăria și adolescența lui Paul Verlaine, fiind o biografie romanțată. Octavian Soviany știe să atragă cititorul în povestea pe care o țese și să-l țină captiv în aceasta.
* Pene, cenușă și Elfi de M. K. Lynn - un volum care urmează să apară anul acesta, dar tot ce vă pot spune este că mi-a plăcut foarte mult și abia aștept să fie publicat și să vă zic mai multe despre :)
Nu s-a lăsat și fără abandonate, din păcate. Legile nescrise ale vieții de Delia Moretti debutează cu reîntâlnirea a două prietene, Daria și Matilda. Daria trece printr-o perioadă nu chiar roz, Matilda este căsătorită și însărcinată și urmează să nască în curând. O invită pe Daria la ea acasă, să-i țină companie, iar aici fata cunoaște familia Matildei, care nu e tocmai o familie echilibrată. Nu știu ce se întâmplă mai departe, pentru că nu am reușit să intru în ritmul cărții sau să mă atașez de vreun personaj, așa că am decis să nu continui lectura.
Cum a fost martie pentru voi, din punct de vedere literar?
Un val de liniște îmi învălui corpul, iar eu încercam să las toate gândurile să curgă pe lângă mine, să mă eliberez de tot, privind pădurea picurată cu pulberea ruginie a toamnei.
Ochiul lumii își închidea încet pleoapa, lăsând în urmă doar gene de lumină. Dâre sângerii, asemeni unor zgârâieturi trasate de niște gheare, străbăteau cerul, accentuând nuanțele arzătoare ale pădurii.
Evenimentele trebuie să-și urmeze cursul, indiferent în ce direcție, căci, până la urmă, totul va deveni exact așa cum trebuie.
Pe multe nici nu le cunoștea, avea doar niște idei asupra identității lor. Nici nu le cunoștea numele. Erau ca niște umbre care îi zgâriau sufletul, forțând-o să-și retrăiască amintirile și să le descopere sensul.
Era ciudat că se simțea ca o unitate distinctivă în propriul corp, de parcă mintea era adevărata lui esență, iar scheletul acoperit de mușchi și piele reprezenta mijlocul prin care putea să-și transpună ideile în dimensiunea fizică. Era constrâns să locuiască într-un trup trecător, prizonier într-un vas organic ce-i limita expansiunea și, cu toate acestea, era integrat într-un organism senzorial ce-i permitea să perceapă lucrurile într-un mod diferit.
Dacă totul s-ar fi redus la aspectul fizic, acesta putea la fel de bine să fie un manechin gol, însă unicitatea unei ființe era dată de dimensiunea intangibilă a ceea ce se afla în interiorul său. Psyche era suflet, o conștiență și avea tot dreptul la viață.
Salutare!
Am terminat de citit Gitanjali de Rabindranath Tagore, un volum început în ianuarie, plin de lirism, sentiment, virute, visare. Îmi place tare mult să descopăr cărți vechi, cu mesaje puternice și care mă transportă în lumi pe care nu mi-a fost dat să le cunosc.
Kurt de Teodor Bordeianu este un volum de povestiri scurte, din realitatea de zi cu zi, ilustrând greutățile prin care trece omul obișnuit. Autorul reușește să creeze personaje de care-ți pasă, în câteva paragrafe sau momente din viața lor.
The Revenge Pact de Ilsa Madden-Mills a fost volumul care a propulsat tot ce înseamnă light romance pe lista mea de lecturi în februarie. Urmărește viața a doi tineri ce sunt la facultate, Anastasia și Tate. Cei doi au un anturaj comun, dar ceva între ei nu se leagă, o repulsie reciprocă, până în momentul în care ceva urât are loc în viața Anastasiei. The Revenge Pact nu e o carte plină de lecții de viață sau de sensuri ascunse, e o lectură ușoară și optimistă.
Însemnări dintr-un bordel turcesc de Philip OCeallaigh - e un volum de povestiri, dar nu am reușit să trec de prima. Stilul de scriere nu se pliază deloc pe gusturile mele, așa că nu am insistat.
Nunta: Rochia de mireasă de Rachel Hauck a fost un volum pe care am vrut, mult de tot, să-l iubesc, dar nu a fost să fie. Protagonista este o tânără ce deține un salon de rochii de mireasă și cumpără la o licitație un cufăr încuiat, despre care nu știe nimic. Deși nu am avut mari așteptări de la carte, mă gândeam că în paginile sale voi găsi o protagonistă pe care să o îndrăgesc, dar la un moment dat apare în narațiune un pasaj care m-a scos complet din atmosferă și nu am mai putut continua.
Azgad de Andra E. Dragomir e un volum de fantasy autohton pe care am vrut mult de tot să-l citesc, dar după câteva capitole mi-am dat seama că nu e pe placul meu. Nu am reușit să mă conectez nici la acțiune, nici să creez o legătură cu personajele.
