Apă, praf și soare de Adriana C. Grigore este un volum cu o multitudine de elemente inspirate din folclorul românesc, minunat îmbinate între ele. Întâlnim creaturi mitice, cum ar fi Pasărea Măiastră, Samca, Moș Alexe, năluci și spirite ale pădurii, acestea având niște roluri bine stabilite în poveste. Autoarea introduce iscusit credințe din străbuni și tot felul de motive deseori întâlnite în basmele populare, făcând din Apă, praf și soare o călătorie memorabilă.
Punctele forte, pentru mine, au fost prietenia, iubirea și loialitatea dintre cei doi frați. Născuți din mame diferite, dar atinși de aceeași magie, Busuioc și Siminoc sunt de nedăspărțit, dar pe parcursul poveștii aflăm ce gânduri îl macină pe unul sau pe celălalt și cum cei doi frați fac față propriilor frici. Mi-au plăcut mult de tot dialogurile lor, dar și spiritul de sacrificiu de care amândoi dau dovadă.
Librăria pierdută de Evie Woods este un volum în care trecutul se împletește cu prezentul și cotidianul cu magia. Destinele celor trei personaje - Opaline, Martha și Henry - sunt interesante, pentru că fiecare personaj trece printr-o serie de încercări ce au legătură cu lumea cărților, totodată povestea lor de viață transmițând atmosfera anilor în care are loc acțiunea. Dintre cele două fire narative, mai mult mi-a plăcut trecutul, unde o urmărim pe Opaline și viața pe care o duce această tânără. Personajul mi s-a părut interesant, atât datorită felului în care e construit, cât și datorită perioadei istorice în care trăiește și a felului în care navighează prin viață acolo unde soarta pare să-i pună bețe-n roate. Opaline este curajoasă și inteligentă, niște trăsături nu tocmai potrivite pentru femeile din epoca sa, pentru că anume acestea îi aduc cele mai mari bucurii, dar și cele mai grele încercări în viață.
Partea de căutare a librăriei, creșterea și dezvoltarea personajelor, multitudinea de informații despre cărți și despre lumea exemplarelor rare și cum sunt tratate și comercializate acestea de-a lungul timpului mi-a plăcut mult. Dar, deși îmi place realismul magic, la acest capitol romanul nu m-a convins. Unele evenimente ce au avut loc mi s-au părut foarte trase de păr, și cred că povestea, ușor ajustată pentru a elimina partea de magie, ar fi avut un impact mult mai mare asupra mea.
Ce lună plină de surprize literare a fost decembrie pentru mine! Am bifat câteva titluri din lista mea de TBR (am vorbit pe instagram despre proiectul meu literar pentru 2025), am și abandonat câteva - ca pe vremuri :D, am mai terminat un proiect ce se desfășura deja de vreo cinci ani, ce să mai, am fost productivă în ultima lună din 2024. Să le iau totuși pe rând:
O carte începută și abandonată este aceasta, One Last Gift (Un ultim dar de Crăciun, tradusă la Nemira) de Emily Stone. Eu în general mă feresc de cărți crăciunistice, dar acest titlu a ieșit pentru cartea lunii la bookclubul fizic din Constanța, așa că m-am apucat să o lecturez și... nu am rezistat mai mult de cinci capitole. Scriitura mi s-a părut seacă, personajele fade, tot ce s-a întâmplat în alea cinci capitole - absolut irelevant și deloc atractiv pentru mine. Am aflat la discuția din cadrul clubului de carte ce se întâmplă cu cine și sunt absolut recunoscătoare Elenei din trecut ce a zis că nu mai citește forțat cărți ce nu-i plac și s-a ținut de cuvânt. Nu am pierdut nimic renunțând la povestea asta și cu siguranță voi evita cărțile cu tema asta - de obicei nu sunt deloc vesele, în spiritul sărbătorilor, ci mai degrabă pline de drame, traume și lipsă de comunicare (pe un fundal de globulețe și lumini).
Revelle de Lyssa Mia Smith relatează povestea unei familii de circari de pe o insulă magică, unde fiecare familie deține o anumită putere. Luxe Revelle poate fermeca pe oricine îi dăruiește o piatră nestemată, devine vedeta spectacolului (deși nu este cea mai bună artistă), și are misiunea de a încheia o înțelegere cu un individ ce face parte dintr-o familie rivală, ce controlează timpul. Acțiunea are loc în timpul Prohibiției, băutura este un element important pentru spectacolele familiei Revelle, așa că Luxe trebuie cumva să facă rost de aceasta prin intermediul înțelegerii. Și... cam aici se termină primul capitol.
Deți premisa cărții mi-a plăcut foarte mult, execuția m-a plictisit teribil. Am abandonat povestea atât de repede pentru că știam deja că nu o să-mi placă. Luxe nu mi-a trezit interesul sau compasiunea, faptul că ea habar nu are cum arată individul pe care trebuie să-l abordeze pentru a „salva” circul, deși insula e mică și practic toți se cunosc între ei, a fost o scăpare destul de evidentă, în opinia mea. Plus că nu am înțeles de ce e atât de important ca familia ei să aibă alcool disponibil pentru oaspeți la spectacol - numerele marca Revelle sunt prea plictisitoare dacă te uiți la ele fără să fii sub influența vreunei substanțe? :)
Mi s-a făcut dor de un romance ușurel, fără cine știe ce poveste complicată, așa că mi-am umblat prin TBR și am ales Bad Influence de Charleigh Rose. Doar că nu a fost un romance tocmai simpluț, iar asta m-a surprins în mod plăcut.
O întâlnim pe Allie, căreia cu un an în urmă, în ziua ei de naștere, i-a murit tatăl. Allie l-a iubit enorm și încă nu poate trece peste pierderea pe care a suferit-o. Venind la facultate, încearcă să treacă prin această perioadă neobservată, dar întâlnirea ei cu Jesse schimbă lucrurile. Vedeta campusului studențesc, este clasicul bad boy, popular și chipeș, mereu înconjurat de fete, pentru care viața se schimbă atunci când dă cu piciorul singurei sale șanse de reușită în lumea sportului competitiv. Întâlnirea celor doi nu este de ordinul iubirii la prima vedere - Allie îl detestă și-l consideră un înfumurat superficial pe Jesse, iar acesta, la rândul său, o vede drept o ciudată ce nu vrea să pară ca alte fete. Dar atunci când încep să interacționeze mai mult, să se cunoască mai bine, ambii își descoperă traume mai vechi și răni mai noi.
Deși povestea în sine, cea de dragoste, nu e cine știe ce complicată, personajele au fost complexe. Am apreciat profunzimea sentimentelor pe care le au - nu doar unul față de celălalt, ci și față de alți oameni importanți din viața lor. Autoarea îi portretizează într-o manieră ce te face să vrei să îi înțelegi, să empatizezi cu ei, să le oferi un sfat. Niciunul dintre cei doi protagoniști nu este un om bun în sensul clasic al cuvântului, dar însăși faptul că sunt umani, cu traumele ce i-au modelat, și că o dau în bară din când în când, m-au făcut să-i îndrăgesc și mai mult. Cu singuranță voi mai citi alte cărți semnate de autoare - aceasta face parte dintr-o serie, dar poate fi citită de sine-stătător.
Un alt volum de pe lista mea a fost Pastă de fasole dulce de Durian Sukegawa - o carte de cinci stele, care m-a emoționat de multe ori și m-a făcut să descopăr o părticică necunoscută ulterior (mie) despre cum era stigmatizată o anumită categorie de oameni în Japonia secolului trecut.
Toiagul păstoriei de Ion Druță a fost o recitire - deși mi-am amintit că am mai citit nuvela asta în generală abia când eram pe la mijlocul ei. Urmărim povestea unui cioban care nu are oi, acesta fiind și iubit, și bârfit de tot satul. Nuvela urmărește viața acestui om, cum e văzut și perceput de săteni înainte și după colectivizare, iar accentul se pune pe opinia și gura lumii. Mi-a plăcut, poate chiar mai mult decât atunci când am citit nuvela pentru școală, stilul autorului e melancolic și mereu îmi amintește despre copilărie și locurile unde am crescut.
Căutătorii vulpii este al doilea volum din seria Hoții din umbră, semnată de Kevin Sands, și urmărește aventurile prin care trec cei cinci copii pe care-i cunoaștem în primul volum. E un fantasy alert, plin de ghicitori și cu o portretizare amănunțită a sistemului magic și a lumii în care are loc acțiunea, dar și cu o dezvoltare minunată a personajelor.
Cred că am avut o perioadă cu noroc la capitolul cărți romance - pentru că asta a fost o găselniță absolut minunată. Fated Shot de Katherine Elle este un volum ce urmărește un hocheist profesionist și pe fiica antrenorului echipei. Mie în mod normal nu-mi palce acest trope, Coach„s Daughter, dar abordarea aici a fost de nota zece.
Îl întâlnim pe Jack Broody, un tânăr ce joacă pentru echipa Toronto Tundra și, deși îi place mult ceea ce face, nu e obsedat de statutul lui de vedetă hochei. Într-o vară, pe care și-o petrece preponderent într-o cafenea, tot vede o tânără ce-l intrigă enorm, dar bărbatul nu are curajul să o abordeze. Când începe sezonul și iese pe gheață, descoperă că misterioasa străină este fiica antrenorului echipei, iar asta complică totul.
După ce termină facultatea, Mia decide să se întoarcă în orășelul în care a crescut, pentru a fi aproape de părinții ei. În acest timp, Mia se ocupă de mica ei afacere - coace biscuiți cu tot felul de arome trăsnite și-i vinde - în număr mare de tot - pe internet. Atunci când descoperă că misteriosul bărbat ce mereu ocupa măsuța ei preferată la cafenea e unul dintre jucătorii pe care-i antrenează tatăl ei, își spune că nu e cazul să-și aprindă paie-n cap. Dar, desigur, legile atracției acționează după alte reguli.
Fated Shot e genul de romance unde se dezvoltă nu doar relația dintre protagoniști, ci se pune accent și pe evoluția personajelor. Jack e genul de bărbat decis și corect, care poate fi violent pe gheață, dar niciodată cu cei pe care-i iubește. Deși e un munte de om, nu e deloc clasicul alpha male, și mi-a plăcut enorm să urmăresc un astfel de protagonist. Nu este cel mai bun la toate și are propriile dileme, traume și momente de nesiguranță, dar e ușor să empatizezi cu el, este credibil. Mia e genul de protagonistă care, pe de o parte, nu e doar frumoasă și atât - are un vis, lucrează pentru acesta, nu e pusă în poveste doar pentru a exista o protagonistă. Ce nu mi-a plăcut la ea totuși e faptul că, în privința fostului ei prieten, nu se grăbește să ia anumite decizii, și erau suficiente sutiații în care nu s-a comportat ca un om adult. A dat dovadă de o naivitate dusă la extremă și asta m-a făcut să scad o stea poveștii, pentru că altfel ar fi fost lejer de cinci stele.
Chimia dintre cei doi e palpabilă, relația lor se construiește realist, nu există scene dramatice doar de dragul de a șoca cititorul - este un romance lejer, fără violențe exagerate, fără lipsă de comunicare dusă la extremă, cu personaje complexe, departe de a fi clișeice. Abia aștept să citesc următorul volum din serie, ce-l va urmări pe cel mai bun prieten/frate a lui Jack.
Korean Folk Tales de Im Bang este un volum pe care-l aveam demult pe listă, și sincer, am fost un pic dezamăgită că nu a fost tocmai la ce m-am așteptat. Majoritatea povestirilor, chiar dacă ating tema spiritelor și a creaturilor din folclorul coreean, se axează totuși pe niște personalități ale vremii, cum ar fi oameni politici din 1600 sau diferiți învățați. Nu știu dacă asta e, de fapt, esența folclorului coreean, sau doar e un volum unde accentul e pus pe istorie, și nu pe partea magică a trecutului acestui popor.
Întunericul din noi de Tricia Levenseller e un volum care a fost gândit și scris după succesul Umbrelor care ne despart, așa că am fost destul de sceptică atunci când l-am început. Dar mare mi-a fost surpriza când am început să citesc și am realizat că-mi place mai mult decât primul volum.
În 2019 m-am ambiționat să parcurg în întregime lista de titluri din cadrul colecției 100 de cărți pe care trebuie să le ai în bibliotecă de la Adevărul - aia cu coperți verzi, cartonate. Pe când eram eu în liceu, apărea câte un volum săptămânal parcă împreună cu ziarul și costa 11 sau 13 lei pe atunci (2010 sau pe acolo). Am dedicat un articol începutului proiectului și recent l-am finalizat, iar rezultatele le puteți vedea aici. Uragan asupra Europei de Vintilă Corbul și Mircea Eugen Burada era ultimul volum pe care l-am citit din acea listă și, deși mi-a luat patru luni să-l citesc, a fost o mare plăcere pentru mine. Romanul urmărește evenimentele socio-politice (dar și culturale, religioase și ) din Europa anilor 1870. Cartea nu e scrisă sub forma unei povești liniare, ci avem parte de capitole care se axează pe foarte multe personaje. Autorii aduc în atenția cititorului atât discuțiile ce au loc între miniștri și oameni politici în general prin cabinete, palate sau dineuri, dar și fragmente din viața oamenilor de rând, a studenților din balcani la Paris, a oamenilor de afaceri ruși, a nobilimii, a partizanilor. Sunt surprinse multe momente care, în aparență, nu sunt relevante pentru cursul istoriei, dar acestea deseori declanșează alte evenimente ce duc la schimbări majore. Autorii nu denotă o preferință pentru o anumită țară sau ideologie - personajele ce apar sunt și din vestul continentului, și din estul acestuia, francezi, englezi, nemți, români, austriaci, turci sau ruși. Uragan asupra Europei e o carte-frescă a vremii, ce urmărește foarte multe destine, pe anumite porțiuni din viețile personajelor respective. Romanul nu are un început sau un sfârșit, ci conturează într-un mod atractiv și realist istoria, văzută și trăită de oameni de toate națiile, statuturile sociale, religiile, moravurile și viziunile politice. Nu e o carte pe care să o dai gata într-o seară-două, e perfectă pentru a fi savurată în doze mici pentru a te bucura în totalitate de ceea ce au de oferit autorii, mai ales dacă vă pasionează perioada istorică respectivă.
Din păcate nu s-a lăsat fără încă un volum abandonat. De data aceasta e vorba despre Am trăit întotdeauna la castel de Shirley Jackson, o carte pe care o aveam de foarte mult timp pe listă. După ce am parcurs un sfert din carte, am ajuns la concluzia că nu e pentru mine. Personajul principal mi-a fost absolut antipatic - cum vorbește, cum judecă, chiar dacă pe alocuri atitudinea respectivă, în teorie, e justificată. M-a plictisit enorm enumerarea sătenilor, cine ce cumpără de la băcănie, cine și cu cine se înrudește, iar familia protagonistei nu mi-a trezit vreun sentiment, mi-au fost absolut indiferenți. Clar nu mai încerc altceva de la autoare - nu m-am potrivit cu stilul de scriere și cu personajele.
Flowerheart este un fantasy destinat unui public mai tânăr, abordând subiecte destul de serioase, dar într-o manieră potrivită pentru pre și adolescenți. Lumea pe care o construiește Catherine Bakewell este plină de magie, care coexistă cu viața cotidiană. Oamenii de rând apelează la ajutorul magicienilor, fie că e vorba de un leac, de un obiect care să le ușureze munca sau capacitatea de a călători rapid dintr-un loc în altul. Magicienii, la rândul lor, se supun Consiliului, și urmează un set de reguli bine stabilite. Orice abatere este pedepsită, iar cei care trăiesc în afara legii sunt vânați și aduși în fața Consiliului pentru a fi judecați.
Dark Prince de Michelle Hercules este primul volum din seria Blueblood Vampires și este un paranormal romance. Știam că e parte dintr-o serie, dar nu știam că povestea continuă după ce se termină cartea asta. Aici, o urmărim pe Vivi - o fată oarecare, dintr-o familie săracă, ce e nevoită să aibă grijă de fratele ei mai mare, care e un drogat. Atunci când bărbatul se pune rău cu un dragonshifter, Vivi e nevoită să se transforme în hoț - trebuie să fure un pandativ pe care să-l aducă dragonshifterului, în schimbul libertății lui. Dar aici treaba se complică - pentru că acel pandativ aparține unui vampir, Lucca, ce abia s-a trezit din hibernare și tot ce vrea e să se răzbune pe cei care au schimbat mersul lumii. E un romantasy antrenant și se simte chimia dintre personaje, mi-a plăcut evoluția acestora, dar și felul în care interacționează cu alte personaje - autoarea nu neglijează nici partea de romance, dar nici partea de construcție a universului în care are loc acțiunea. Deși povestea de dragoste este, oarecum, încheiată la final de carte, povestea principală din univers nu e, deci contemplez să citesc și celelalte cărți. Practic, în fiecare volum autoarea se concentrează pe un singur cuplu, dar toate cuplurile fac parte din același grup, mai mult sau mai puțin, avem de-a face cu lupte pentru putere, clanuri rivale, o academie pentru vampiri, vrăjitoare și vârcolaci, cu siguranță Dark Prince mi-a trezit interesul și pofta pentru paranormal romance și e foarte posibil să continui seria cândva în viitor.
Dacă tot sunt în perioada în care mi s-a pus pata pe romance, am zis să citesc ceva aflat pe TBR-ul meu de mult timp, dar să fie și historical romance, și mă bucur că am ales acest titlu. Romancing the Duke de Tessa Dare este prima carte din seria Castles Ever After, dar poate fi citită fără grijă, pentru că fiecare volum din serie urmărește alte personaje. Aici, o întâlnim pe Izzy Goodnight, fiica celui mai iubit autor de povești din Anglia. Tatăl lui Izzy a scris o serie cu domnițe și cavaleri, dar nu a reușit să termine povestea, lăsând mii de cititori întrebându-se ce fac personajele și care e finalul călătoriei acestora. Un autor iubit și apreciat, acesta se adeverește totuți a fi un tată deplorabil - odată cu moartea sa, Izzy rămâne la propriu pe drumuri, până când află, cu stupoare, că o rudă îndepărtată îi lasă moștenire un castel. Ajungând la destinație, Izzy îl cunoaște pe ducele Ransom, care stă la castel și o anunță că ea nu are cum să fie noua stăpână, pentru că el niciodată nu și-a vândut proprietatea. Ducele Ransom e un bărbat sever și ursuz, răutăcios și crud, iar din cauza unui accident rămâne orb. Deși la prima vedere Izzy are de-a face cu un om periculos, ce e practic sălbăticit și refuză să o accepte în casa lui, pe parcurs aflăm povestea ducelui și începem să înțelegem ce se petrece, de fapt.
Mi-a plăcut nespus de mult cum autoarea și-a conturat personajele, cum acest roman nu e doar o poveste de dragoste între un el și o ea, ci o împletitură de destine. Protagoniștii cresc pe parcursul volumului, le aflăm punctele slabe și fricile, îi compătimim și empatizăm. Mi-a plăcut de Izzy - deși e femeie, și una fără o familie care să o ajute, nu se lasă călcată în picioare și luptă pentru un viitor mai bun pentru ea. Ransom, deși inițial pare a fi un sălbatic, are multe răni deschise pe care încearcă să le ascundă. Romancing the Duke este un historical romance perfect pentru iubitorii acestui gen și e o poveste cu personaje bine conturate și chimia dintre acestea este palpabilă.
Librăria pierdută de Evie Woods a fost ultima mea lectură pentru 2024. Deși a început în forță și foarte promițător, spre final unele lucruri mi s-au părut grăbite, iar evenimentele orcherstrate în așa fel, încât să se întâmple totul mai mult decât perfect pentru anumite personaje. Au fost momente când citeam cu sufletul la gură și empatizam foarte mult - mai ales cu Opaline și cu partea de căsnicie a Marthei, dar erau și clipe când îmi venea să-mi dau ochii peste cap. De Henry nu mi-a plăcut - e un personaj absolut haotic, și deloc în sensul amuzant al cuvântului. Scriitura autoarei este minunată și voi citi următorul ei volum.
Acestea au fost cărțile din ultima lună a anului ce tocmai și-a luat zborul. Voi ce ați citit? V-ați atins ținta la capitolul lecturi? Ce planuri literare aveți pentru 2025?
Flowerheart este un fantasy destinat unui public mai tânăr, abordând subiecte destul de serioase, dar într-o manieră potrivită pentru pre și adolescenți. Lumea pe care o construiește Catherine Bakewell este plină de magie, care coexistă cu viața cotidiană. Oamenii de rând apelează la ajutorul magicienilor, fie că e vorba de un leac, de un obiect care să le ușureze munca sau capacitatea de a călători rapid dintr-un loc în altul. Magicienii, la rândul lor, se supun Consiliului, și urmează un set de reguli bine stabilite. Orice abatere este pedepsită, iar cei care trăiesc în afara legii sunt vânați și aduși în fața Consiliului pentru a fi judecați.
Pentru Clara, care și-a dorit de mică să devină tămăduitoare, magia ei sălbatică îi închide toate ușile, punând-o într-o lumină proastă în fața consiliului. Deși nu are niciodată tendința să facă rău, magia pe care nu o controlează ia decizii în locul ei, așa că tânăra devine o problemă pentru echilibrul ce domnește în comunitate. Atunci când se reîntâlnește cu Xavier, de data aceasta, ca ucenic și profesor, Clara este mai mult decât dornică să învețe să-și stăpânească puterea și să-și salveze tatăl, chiar dacă asta înseamnă ca viața ei să se schimbe pentru totdeauna.
În mai 2019, când încă eram studentă (și simt că a trecut o viață de atunci :D), mi-a venit ideea să mă înham la un proiect ambițios - să citesc o sută de cărți din biblioteca Adevărul, acelea cu copertă verde, cartonată, care se vindeau la chioșcuri prin 2013-2015 (cred), împreună cu ziarul Adevărul. Colecția în sine, intintulată 100 de cărți pe care trebuie să le ai în bibliotecă, se găsește și acum pentru a fi procurată, ce- idrept, pe site-uri de anticariat sau grupuri pe diferite platforme de social media (la prețuri exorbitante, după mine). Volumele se găsesc și separat, cel mai ieftin cred că le luați dacă le căutați pe Vinted, dacă vreți să aveți o colecție întreagă acasă. Dar divaghez - ce voiam să zic, de fapt, este că, după cinci ani de la începutul acestui proiect, am ajuns la sfârșit.
Nu am început de la zero, pentru că până-n 2019 deja apucasem să citesc o parte dintre titlurile din colecție (în cadrul ei sau separat), deci am plecat de la „scorul” 65/100 - aici nu e vorba de titluri, ci de numărul de volume din colecție (pentru că sunt opere împărțite în două sau trei volume). La o parte dintre titluri am scris recenzii sau am filmat recenzii pentru canalul meu de Youtube, pentru altele cred că am doar ratingul, deci le voi lua pe rând și voi încerca să fiu cât mai concisă.
1. Notre-Dame de Paris – Victor Hugo - 5/5. Am citit cartea în 2013 și nu i-am făcut recenzie pe nicăieri - nici pe Goodreads, nici pe blogul pe care scriam pe-atunci. E un clasic, atinge multe teme de actualitate, personajele sunt emblematice - nu cred că mai e nevoie să dezvolt ideea.
2, 3. Marile speranțe 2 volume de Charles Dickens - 5/5. Pe lângă colind de Crăciun, rămâne a fi cartea ce mi-a plăcut cel mai mult de la autor. Am mai citit de Dickens și alte cărți, o parte am și abandonat, niciuna totuși nu se ridică la nivelul celor două menționate mai sus.
4. Un yankeu la curtea regelui Arthur de Mark Twain - 2/5. Am citit cartea în 2016 și, din nou, nu am pe nicăieri scrisă vreo recenzie, tot ce-mi amintesc este că nu mi-a plăcut, m-a plictisit enorm. Pe vremea aia nu obișnuiam să abandonez cărți, pentru că dacă o făceam, nu cred că duceam la bun sfârșit lectura respectivă.
5. Ion de Liviu Rebreanu- 3/5. Cât am fost la liceu, mi-am propus să citesc integral operele din programa pentru BAC, pentru că am fost mereu împotriva rezumatelor pe care „trebuia” să le regurgităm toți, în aceeași formă, ca să mulțumim examinatorii. Revenind, volumul își are locul în literatura română și e păcat că mulți profesori nu încurajează discuțiile libere la ore pe tema acțiunilor personajelor.
6. Cărțile junglei de Rudyard Kipling - 4/5. Astea au fost citite în copilărie, nu mai știu dacă eram în școala primară sau generală, cert e că pentru mine toată seria asta e iubită și o văd prin prisma amintirilor legate de acea perioadă.
7. Ultimul mohican de James Fenimore Cooper - 2/5. Volum citit anul acesta. Singurul motiv de ce l-am terminat, chiar dacă obișnuiesc să abandonez cărți ce nu îmi plac, este faptul că a fost scurt și l-am parcurs parțial în format audio. Nu știu dacă e limbajul, sau povestea în sine, dar nu am reușit să mă conectez la trăirile personajelor, nu mi-a păsat de suferințele lor sau de ce soartă îi așteaptă, iar tensiunea pe care ar fi trebuit să o simt pe parcursul romanului, când se întâmplă o groază de lucruri, a lipsit.
8, 9. Anna Karenina 2 volume de Lev Tolstoi - 4/5. Am citit volumul în liceu, nu i-am scris atunci vreo recenzie - cel puțin, nu am notat pe Goodreads, cert e că mi-a plăcut romanul, nu mi-a plăcut neapărat protagonista.
10. Ivanhoe de SirWalter Scott - 3/5. Romanul acesta a avut un potențial uriaș pentru mine - cavaleri, perioada medievală, o iubire arzătoare... dar nu a fost să fie. Au fost porțiuni în poveste unde se întâmpla ceva și eram complet atentă la evenimente, dar aceste porțiuni au fost mai mult intercalate într-un decor monoton, cu descrieri la care simțeam că-mi zboară gândul în altă parte.
11. Chemarea străbunilor de Jack London - 4/5. Din nou, o carte ce mi-a plăcut la vremea când am citit-o, dar despre care nu am scris pe Goodreads.
12, 13. Papillon 2 volume – Henri Charriere - 4/5. Un roman absolut superb, despre care am vorbit mai multe pe canal.
14. Coliba unchiului Tom de Harriet Beecher Stowe - 3/5. Asta e o carte pe care am citit-o de mai multe ori în copilărie, dar care nu mi-a mai plăcut la fel de mult atunci când am citit-o la maturitate. Nu e vorba de subiect sau cum e abordat, ci scriitura în sine, în original, nu a fost la fel de frumoasă ca varianta tradusă în română (sau rusă, că am citit și-și :D).
15. Gestapo de Sven Hassel - 3/5. Gestapo de Sven Hassel este a cincea carte din seria Legiunea Blestemaților, o serie ce urmărește mai mulți soldați nemți din timpul Celui De-al Doilea Război Mondial și situațiile în care ajung. Gestapo este un volum acțiunea căruia are loc în cele mai sumbre împrejurări, dar limbajul autorului este unul tragi-comic. Tot ce se întâmplă este îngrozitor, iar asta conștientizează și personajele, însă, atunci când trăiești într-un calvar, umorul negru și nihilismul par a fi singurele aspecte ce îți fac viața suportabilă.
16. Dracula de Bram Stoker - 3/5. Un alt clasic despre care nu am scris atunci când l-am citit - dar îmi amintesc că, deși m-a înfricoșat pe alocuri, am rămas totuși dezamăgită oarecum de poveste. Cred că ar fi fost ideal să citesc cartea înainte să văd toate cele nșpe mii de ecranizări.
17. Doamna Bovary de Gustave Flaubert - 2/5. Am citit cartea în liceu și nu mi-a plăcut. Emma e un personaj de care nu mi-a părut deloc rău - nu a meritat nimic de la bun început și era de așteptat să i se întâmple lucrurile ce au urmat deciziilor luate de această dUamnă.
18, 19, 20. Shogun 3 volumede James Clavell - după o luptă grea cu mine însumi, am abandonat cartea. Mă plictisea enorm și poate că nici nu am ales să o citesc la timpul potrivit. Cred că dacă m-aș fi încumetat să încep acest volum imens prin liceu, când citeam clasici și aveam răbdare cu descrierile kilometrice și cu ritmul de dezvoltare a personajelor de 1 cm/h, m-aș fi bucurat de poveste.
21. La răscruce de vânturi de Emily Bronte - 4/5. Nu am notat nimic pe Goodreads când am citit-o, dar îmi amintesc clar cât de macabră și întunecată a fost povestea, am citit-o și noaptea, deci m-am imersat complet în atmosferă.
22, 23. Uragan asupra Europei, 2 volume deVintilă Corbul, Eugen Burada - 4/5.Uragan asupra Europei e o carte-frescă a vremii, ce urmărește foarte multe destine, pe anumite porțiuni din viețile personajelor respective. Romanul nu are un început sau un sfârșit, ci conturează într-un mod atractiv și realist istoria, văzută și trăită de oameni de toate națiile, statuturile sociale, religiile, moravurile și viziunile politice. Nu e o carte pe care să o dai gata într-o seară-două, e perfectă pentru a fi savurată în doze mici pentru a te bucura în totalitate de ceea ce au de oferit autorii, mai ales dacă vă pasionează perioada istorică respectivă.
24. Enigma Otiliei de George Călinescu - 2/5. O lectură controversată (în ceea ce privește personalitatea și moralitatea Otiliei), mai multe am spus pe canal.
25. Somnul de veci. Doamna din lac de Raymond Chandler - 4/5. Un volum citit în liceu - habar nu aveam atunci cine e autorul, dar mi-a plăcut așa de mult! De atunci am mai citit cărți scrise de Raymond Chandler, și voi mai citi, iar asta înseamnă ceva, nu? :)
26. Mara de Ioan Slavici - 2/5. Mi-a displăcut profund această carte, Ioan Slavici scrie așa frumos - am citit alte nuvele de la el, nu doar ce e în programa școlară - dar această Mara mi-a dat bătăi de cap și am fost fericită când am trecut de romanul respectiv la liceu.
27, 28. Idiotul 2 volume de Fiodor Dostoievski - 4/5. Un alt volum citit în adolescență și despre care nu am notat nimic pe Goodreads. Mi-a plăcut și am empatizat mult cu personajul principal.
29. Mândrie și prejudecată de Jane Austen - 5/5. Cartea asta a fost perfectă - povestea, personajele, limbajul, relația de dragoste - văzusem deja ecranizarea de n ori și tot mi-a râs inima de fiecare dată când personajele își spuneau celebrele replici.
30. Accidentul. Orașul cu salcâmi de Mihail Sebastian - 5/5. Accidentul - Accidentul nu este,cu siguranță, o capodoperă, dar este un roman care îți rămâne în suflet ca un fel de adiere a unei povești simple, tandre, a unui om plecat în căutarea propriului suflet. Discursul clar, relatarea într-un limbaj simplu, dar frumos a poveștii te fac să ai sentimentul că, de fapt, nu ai citit o carte, ci ai auzit o întâmplare povestită, în tren, de un prieten vechi. Cu toate acestea, autorul a reușit să creeze niște personaje viu conturate, fiecare cu problemele, cu caracterul și cu sentimentele sale. Nu lipsește nici drama, nici seriozitatea și nici profunzimea sentimentelor. Printr-o operă de o simplitate uluitoare, autorul reușește să zugrăvească o lume în care noi înșine ne putem regăsi, în care personajele pot fi, de fapt, oameni care ne înconjoară. Orașul cu salcâmi - Orașul cu salcâmi înfățișează în toată splendoare ei acea dragoste adolescentină, petrecută în primăvara sufletului, pe care o retrăiești de fiecare dată în minte, cu gândul la anii care nu se mai întorc… La sfârșitul iubirii lor stăteau, ca o văpaie de aur și cărbune, ultimile nopți din strada Cerbului și pe cenușa unor asemenea amintiri el știa bine că nu se clădesc niciodată căsnicii, ci doar legende uneori.
31.Aventurile lui Sherlock Holmes. Memoriile lui Sherlock Holmes de Sir Arthur Conan Doyle - 2/5, 3/5. Poveștile au fost cam dezamăgitoare pentru mine, poate de vină e aceeași chestie ca la Dracula - am văzut prea multe ecranizări până să ajung la textul original.
32, 33, 34. Winnetou 3 volume de Karl May - 2/5. Tot ce-mi amintesc despre cartea asta e că m-a plictisit teribil. Se vede totuși că am citit-o înainte să abandonez lecturile care nu-mi plăceau - am tras de mine trei volume :))
35. Pisica. Casa de pe canal de Georges Simenon - 3/5, 4/5. A fost prima mea întâlnire cu autorul și ambele nuvelemi s-au părut interesante. Și ușor macabre :)
36. Călătoriile lui Gulliver de Jonathan Swift - 4/5. O altă carte a copilăriei mele, pe care am citit-o și răscitit-o în toate edițiile care mi-au nimerit sub mână.
37, 38. Decameronul 2 volume de Boccaccio - 3/5. A fost o lectură mai neobișnuită, dar cu un limbaj cam greoi pe alocuri și cu multe referințe la evenimente ce nu-mi erau familiare.
39. Cianură pentru un surâs. Bună seara, Melania de Rodica Ojog Brașoveanu - 3/5. Nu m-am împăcat cu stilul autoarei, nu mi-a plăcut Cianură pentru un surâs, așa că nici nu am încercat să citesc celălalt text.
40. O călătorie spre centrul Pământului de Jules Verne - 4/5. Și asta e o carte a copilăriei mele - nu știu dacă mi-ar place la fel de mult acum, așa că nu mă risc.
41. Romeo și Julieta. Hamlet de W. Shakespeare - 4/5 și 3/5. Am citit și aceste povești clasice - mi-au plăcut dar, din nou, după ce vezi mai multe ecranizări, textul original poate păli sau părea mai anost.
42. Trei într-o barcă. Trei pe două biciclete de Jerome K. Jerome - 5/5. M-am distrat copios citind acest volum - limbajul e pur și simplu perfect.
43, 44. Vraciul. Profesorul Wilczur 2 volumedeTadeusz Dołęga-Mostowicz - 4/5. O poveste plină de încercări, greșeli, acceptare. Am empatizat mult cu protagonistul.
45. Extravagantul Conan Doi (De-a baba oarba) de Vlad Mușatescu - abanonată. Limbajul e absolut savuros, dar povestea în sine m-a plictisit și după aproximativ 20% tot nu pot vedea încontro se îndreaptă.
46. Spre far. Orlando de Virginia Woolf - 3/5 pentru Orlando, 3/5 pentru Spre far - foarte plictisitor totul - și personajele, și decorul, și acțiunea în sine.
47. Roșu și negru de Stendhal - 5/5. Un volum foarte frumos, pe care l-am ascultat în timp ce brodam.
48. Robinson Crusoe de Daniel Defoe - 4/5. O poveste citită în facultate, mi-a plăcut - a fost exact cum mă așteptam.
49. Golful francezului de Daphne du Maurier - 4/5 - am fost numai ochi și urechi de la început până la sfârșit.
50, 51. Moby Dick 2 volume de Herman Melville - 1/5 - și asta e o carte pe care am citit-o pe vremea când nu abandonam lecturi (și rău făceam). M-a plictisit în ultimul hal.
52. Unde se avântă vulturii deAlistair MacLean - 3/5 - o lectură potrivită pentru serile monotone de iarnă, suficient de alertă, cu personaje suficient de interesante cât să le urmărești peripețiile. Totuși, nu e o carte memorabilă pentru mine. Mă bucur că am citit-o, aveam nevoie de o lectură ușoară.
53. Jane Eyre de Charlotte Brontë - 5/5. Cartea asta am primit-o de ziua mea când am împlinit 15 ani, are un loc aparte în sufletul meu. Am văzut și multe ecranizări, dar nimic nu se compară cu povestea pe care am citit-o eu în adolescență și cum mi-am imaginat eu personajele.
54, 55. Dune 2 volume de Frank Herbert - 5/5 - mă bucur că am citit cartea asta, e complexă și are multe idei faine, dar nu cred că voi continua seria.
56. Procesul de Franz Kafka - 3/5 - o lectură ce te pune pe gânduri și de multe ori simți cât de nedreaptă e viața.
57. Singur pe lume de Hector Malot - 5/5. Nu știu cine a considerat că asta e o carte numai bună de citit pentru copii, pentru că pe mine m-a rupt în bucăți la vremea aia. Rămâne a fi o lectură din copilăria mea, pe care nu am cum să o uit nici dacă aș vrea.
58. Avarul. Tartuffe. Don Juan de Moliere - 5/5, 3/5, 4/5. Niște piese ce merită citite, măcar pentru a vedea de ce au rămas relevante pentru istoria literaturii.
59, 60. Cei trei mușchetari 2 volume de Alexandre Dumas - 5/5. Din nou, o carte a copilăriei ce mi-a plăcut mult la acea vreme.
61. Zece negri mititei. Crima din Orient Express de Agatha Christie - 5/5, 5/5. Două povești clasice, cred că toată lumea a auzit despre ele, le-a citit sau a văzut măcar o ecranizare. Mi-au plăcut tare mult.
62. Departe de lumea dezlănțuită de Thomas Hardy - 3/5. A fost un roman interesant, a avut momente ce m-au ținut în priză, dar și clipe în care acțiunea a stagnat.
63. Ben Hur de Lew Wallace - abandonată. M-am plictisit îngrozitor trăgând de mine să citesc primele 10 pagini, clar nu e un volum pe gustul meu și nici stilul autorului nu m-a încântat.
64. Livada de vișini. Unchiul Vania. Pescărușul de Anton Pavlovici Cehov - 4/5, 3/5, 4/5. Piesele lui A.P. Cehov îmi sunt cunoscute încă din școala generală - aveam câteva în programă la limba și literatura rusă, iar în Chișinău teatrul rusesc poartă numele autorului, așa că am avut ocazia în mai multe rânduri să văd piesele acestea jucate pe scenă. Cel mai mult mi-a plăcut Livada cu vișini.
65, 66. Bâlciul deșertăciunilor, 2 volume de W. M. Thackeray - 5/5.Dacă mi-a plăcut cartea? Am savurat-o. Am retrăit evenimentele din viețile acelor doamne. Mi-am dorit din tot sufletul ca finalul să fie altfel, cel puțin pentru una dintre cele două. M-am amuzat pe seama prostiei, viciului, vanității, superficialității acelei epoci. De altfel, lucruri văzute și astăzi, în societatea noastră care se crede demult trecută de titlul de Bâlciul Deșertăciunilor. Dar de ce am nega? Oare nu vedem zilnic tinere Becky, împopoțonate, viclene, trăind din banii altora și iubind la comandă? Nu vedem zilnic persoane ca Amelia, infinit de naive și suferinde, încercând să schițeze un zâmbet? Nu vedem oare personaje ca George sau Rawdon, bărbați în toată firea, atât de puternici și atăt de slabi în fața unei mironosițe? Nu cunoaștem câte un Jos, bogat, nepriceput la nimic și prost? Sau un Dobbin sincer, curat la suflet, modest și corect, unicul personaj care nu se încadrează în acest tablou imens de deșertăciuni? Bâlciul Deșertăciunilor este o carte despre oameni și modele, despre virtuți și frustrări, despre vanități, sinceritate, cruzime și dantele. Un Bâlci în care ne regăsim și astăzi, formând noi cercuri de vicii și minciuni. Un Bâlci care este mereu prezent în fiecare oraș, aducând în atenția spectatorilor cele mai fascinante și verosimile scene din viață.
67. Robin Hood de Henry Gilbert - 3/5. Singurul motiv de ce nu am abandonat lectura a fost pentru că volumul face parte din acest proiect. Problema nu a fost povestea, ci structura și scriitura - cu siguranță, dacă textul ar fi apărut în forma asta în zilele noastre, ar fi fost considerat nefinisat. Multe personaje introduse din pod, evenimente care se întâmplă fragmentat, o conturare foarte slabă a protagonistului. Spre final parcă-parcă lucrurile au început să se aranjeze, dar a fost prea târziu pentru a mă face să mă implic emoțional în acțiune.
68, 69. Prin foc și sabie 2 volume de Henryk Sienkiewicz - 5/5. Cartea asta mi-a plăcut și m-a frustrat deopotrivă - povestea e antrenantă și acaparatoare, dar un anumit personaj m-a sâcâit pe tot parcursul lecturii.
70. Dama cu camelii de Alexandre Dumas fiul - 4/5. Cartea asta am citit-o în liceu, cu ochi - și minte - de adolescentă și am impresia că dacă m-aș apuca să recitesc volumul acum, nu l-aș mai vedea la fel de sensibil. Încă un motiv de ce nu recitesc cărți - vreau să-mi păstrez impresia pe care am avut-o despre lectură la prima citire.
71. Insula Comorii de Robert Louis Stevenson - 3/5. O altă carte ce ar fi fost de cinci stele dacă aș fi citit-o copil sau adolescent fiind, dar la maturitate parcă nu mi-a acaparat atenția atât de mult pe cât mi-aș fi dorit.
72. La paradisul femeilor de Emile Zola - 5/5. O carte superbă, care mi-a trezit interesul (apus după ce am terminat liceul) pentru literatura clasică.
73, 74. Agonie și extaz 2 volume de Irving Stone - 5/5. Asta e una dintre cărțile pe care mi le amintesc cu frag - și detaliat - chiar dacă am citit-o în generală și a trecut ceva timp de atunci. Este minunat scrisă, emoționantă și informativă, despre Michelangelo, viața lui privată și profesională deopotrivă, atmosfera vremii în care a trăit și aspectul politic. O recomand oricui e interesat de artă.
75. Omul Invizibil. Războiul Lumilor de H. G. Wells - 5/5, 5/5. Și aceste două cărți sunt de pe vremea tinereții mele, ambele m-au frapat și m-au ănfricoșat pe alocuri, dacă ar fi să aleg, Omul invizibil mi-a plăcut mai mult.
76. Nimic nou pe frontul de vest. Cuibul visurilor de Erich Maria Remarque - 5/5, 4/5. Nimic nou pe frontul de vest este cartea ce m-a introdus în lumea scriiturii lui E.M. Remarque și m-a făcut să mă îndrăgostesc de stilul autorului. Încă nu i-am citit opera literară în întregime, dar voi ajunge și în acel punct. Cuibul visurilor a fost o carte mai puțin complexă decât anterioara, dar mi-a plăcut și aceasta.
77, 78. Divina Comedie, 2 volume de Dante Alighieri - 5/5. Am citit cartea asta - sau mai bine zis, toate cele trei ce formează volumul - într-o vacanță de vară și-mi amintesc că am fost foarte impresionată de imaginile create de autor. Am avut exemplarele de la BDT, acelea mici, de buzunar, care erau doldora de note de subsol ce explicau aluziile politice din versuri.
79. Bel-Ami de Guy de Maupassant - 4/5. Un alt volum care m-a făcut să mă minunez cât de complex poate transmite un autor atmosfera unei perioade istorice și cât de la fel sunt sentimentele și acțiunile oamenilor, indiferent de vremurile în care trăiesc.
80. Castelul Pălărierului de A. J. Cronin - 4/5. Un alt volum ce m-a făcut să-l citesc cu sufletul - foarte frumos scrie autorul, iar povestea te pune pe gânduri.
81. Caterina de Medici de Honoré de Balzac - 4/5. Un volum ce romanticizează viața unui personaj istoric, iar Balzac este deja cunoscut pentru dragostea sa pentru descrierile interminabile, dar care își au locul în poveștile lui.
82. Calomnii Mitologice de Octavian Paler - 1/5. Știu că e posibil să fiu în minoritate cu părerea mea, dar am citit volumul ăsta numărând paginile, câte mai am până scap de el. Asta se întâmpla pe vremea când nu abandonam cărți, cert e că nu mă potrivesc deloc nici nu stilul, nici cu ideile autorului.
83, 84. Peripețiile bravului soldat Svejk 2 volume de Jaroslav Hasek - 5/5. Opera lui Jaroslav Hašek ne dezvăluie spiritul unei epoci și sacrificiul oamenilor în slujba Măriei Sale. Împăratul, mizeria, sărăcia, disciplina severă în armată, jefuirea statului de către gradele ofițerești, depravarea, rasismul, anarhia, destrămarea statului, toate acestea sunt aspecte tratate ironic în roman,un ”manuscris” în care Primul Război Mondial este văzut prin ochii unui soldat, un ”tratat” ce a fost creat pentru cei cărora le plac glumele piperate, adesea grosolane, din viața soldățească.
85. În căutarea timpului pierdut. Swann de Marcel Proust - 4/5. Mi-a fost un pic „frică” să mă apuc de cărămida asta de carte, dar a fost o lectură foarte pe gustul meu. Nu exclud să continui cândva seria.
86. Fundația de Isaac Asimov - 3/5. A fost o lectură interesantă, în ceea ce privește premisa - dorința de a salva și cultiva cunoștințele omenirii din ultimii 12 000 de ani, izolând la marginea galaxiei, pe o planetă singuratică, o colonie întreagă de învățați, care să ducă lumina minții mai departe. Stilul de scriere a fost ușor greoi pentru mine, iar acțiunea încetinită parcă intenționat.
87. A doua fundație de Isaac Asimov - 3/5. A fost volumul meu preferat din trilogie - personajele mult mai bine conturate dar, mai ales, acțiunea mult mai alertă și m-a ținut în priză. Cu toate acestea, nu voi continua seria - a fost o experiență interesantă, strict prin prisma familiarizării cu scriitura autorului.
88. Taras Bulba. Mantaua. Nasul.Vii de Nikolai Vasilievici Gogol - 2/5, 4/5, 3/5. Din cartea aceasta, lucrarea mea preferată este Taras Bulba - destul de diferită față de umorul obișnuit scrierilor gogoliene, punându-se accent mult pe viața cazacilor de pe vremea când aceștia trăiau liber, viața lor însemnând luptă și libertate și credință. Gogol urmărește viața unui cazac călit de timp, Taras Bulba, și a celor doi copii ai săi, Andrei și Ostap, fiecare alegând un drum anume atunci când vine vorba despre lupta seculară a cazacilor pentru pământuri și pentru idealurile lor. Nasul și Mantaua sunt două lecturi amuzante, caricaturi ale societății contemporane lui Gogol și sunt sigură că ambele povestiri conțin o multitudine de indicii sau referințe pe care cititorii de atunci le-au sesizat și acestea au reprezentat motive de discuții aprinse. În Nasul, un maior se trezește că nu mai are nas, acesta plecând în lume și trăindu-și propria viață, iar în Mantaua, un funcționar sărman rămâne fără mantaua pentru care a economisit și a jertfit multe lucruri. Nikolai Gogol e un autor pe care îl urmărești cu cea mai mare atenție, pentru că știe să ofere o culoare deosebită decorului și să creeze niște personaje alături de care te trezești zâmbind, încruntându-te sau bucurându-te de reușita lor. Autorul știe să atragă cititorul de partea sa și să stârnească interesul, limbajul folosit de Gogol fiind unul cât se poate pe gustul meu.
89. Revolta de pe Bounty de Sir John Barrow - 4/5. O carte ce mi-a trezit sentimente puternice la timpul citirii, arătând viața dură și deloc romantică de la bordul unui vas.
90, 91. La răsărit de Eden 2 volume de John Steinbeck - 5/5. Un fel de familia Buendia de pe continentul de nord. Mi-a amintit de Marquez, dar unul mai ancorat în realitate.
92. Tarzan din neamul maimuțelor de Edgar Rice Burroughs - 3/5. O altă carte din copilăria mea - am văzut și filmele, și animațiile, iar acest fapt a diminuat un pic din plăcerea lecturii, pentru că vedeam personajele așa cum au fost portretizate de către cinematografie. 93, 94. Om bogat, om sărac 2 volume de Irwin Shaw - 4/5. O carte despre familie și bani, frumos scrisă și cu ceva pilde.
95. Odiseea căpitanului Blood de Rafael Sabatini - 3/5. Mă așteptam să fie o carte de cinci stele, dar de la un punct încolo a început să mă plictisească.
96, 97. Faust volumul 1 și 2 de Goethe - 4/5, 3/5. Mi-au plăcut ambele părți, deși a doua m-a cam dezumflat. Poate că nu am citit opera la timpul potrivit.
98. Numele trandafirului de Umberto Eco - 2/5. O altă carte unde sunt în minoritate la capitolul rating. Am citit-o pe vremea când nu abandonam cărți și de la un paragraf la altul mă întrebam ce caut eu în povestea aia bizară.
99, 100. Pe aripile vântului 2 volume de Margaret Mitchell - 4/5. Cred că mi-ar fi plăcut mult mai mult cartea dacă nu aș fi văzut ecranizările înainte, pentru că nu am putut să creez personajele în mintea mea, vedeam actorii.
Și aici se termină proiectul meu ambițios - da, nu am citit toate cărțile, dar de ceva ani încoace prefer să nu irosesc timpul pentru citit pe ceva ce nu mă încântă. Per total, a fost o provocare interesantă și abia aștept să văd cum se va desfășura provocarea mea personală pentru 2025 - o găsiți aici.
