Când clopotele or bate de sărbătoare în moarte, atunci să înceapă afurisenia aceasta de e cu dreptate în fața Domnului. Iar dacă e dragoste curată între cei ce se cunună azi, tot blestemul și toată obida mea să nu se adeverească.
Cine nu iubește moare, și nu doar cu trupul, ci de tot. Se scufundă în întunericul în care nimeni nu știe ce e.
Atunci când dialogul tău interior cu tine
începe să devină dialoguri cu altcineva
e un fel de a te îndrăgosti
ca o macara de cer
ca un soldat ciunt
de picioarele unei femei
Cutii de Cătălina Bălan, apărut la Editura Paralela 45, este un volum de poezie contemporană, în care eul liric se luptă cu dorința de a păstra vie în amintire viața de înainte de plecare și dorința de a lăsa trecutul să zacă în cutii, destul de aproape încât să fie la-ndemână, destul de departe pentru a nu sări în ochi.
Cătălina Bălan, în câteva cuvinte simple, dar încărcate de însemnătate, se întoarce în Chișinăul copilăriei sale, un oraș atât de imperfect, dar atât de drag datorită trecutului pe care-l marchează. Departe de acel loc, sufletul autoarei continuă să se întoarcă la origini, la zilele când își dorea să plece și la zilele când era recunoscătoare că anume în acel oraș a început adevărata viață.
Cutii, deși e un volum de poezie contemporană, o poezie prea puțin cunoscută mie, m-a făcut să mă întorc în acele timpuri când începutul adolescenței mele a fost marcat de un oraș astăzi străin, dar ridicat pe un piedestal în sala cu melancolii din sufletul meu. Cătălina Bălan m-a făcut să mă trezesc în amintirile de altă dată, să revăd locurile care-mi sunt dragi, dar în care nu m-aș mai întoarce. Cutii e un volum ce mi-a spus clar că mă pot mereu întoarce în amintirile și melancoliile mele, dar adolescența e o perioadă pe care nu o voi mai revedea niciodată, iar orașul copilăriei mele nu mă va mai primi cu brațele deschise. Ca un învățător care și-a învățat elevii alfabetul și tabla înmulțirii, orașul meu natal mi-a oferit tot ce i-a stat în puteri, pregătindu-mă pentru o altă etapă a vieții, fără a-mi oferi o cale de întoarcere spre inima lui.
Te vei gândi zece minute după
vei răspunde neapărat
ceva subtil, amuzant, un pic defensiv
și poate vei fi melancolic
Locul meu nu era nici pe uscat, nici pe chei, nici în orașele împrăștiate de-a lungul Strâmtorilor. Locul meu dispăruse.
În momente din astea, mama spunea că atingem sufletul furtunii. Când năvălea așa peste noi, ne invita în inima ei și ne îngăduia să-o vedem. Ne spunea ceva. Și abia atunci puteam să aflăm ce era înăuntrul ei.
Abia atunci puteam să aflăm cine e.
Bine v-am găsit în prima lună a acestei primăveri!
În martie mi-am propus să citesc exclusiv autori români contemporani și pot să spun că m-am ținut de această decizie și am avut parte de niște lecturi cu adevărat minunate.
Majestique de Bianca Sol este un SF cu elemente de romance, roman polițist, misticism. Urmărește viața unui cercetător căruia i se fură cea mai de preț invenție și goana pentru recuperarea aceasteia îl duce în cele mai neobișnuite locuri.
Recviem pentru umbre de Ioana Mihaela Curaleț este un roman polițist cu elemente de paranormal, iar acțiunea are loc în realitatea imediată. Logodnicul protagonistei dispare fără urmă, familia acestuia ascunde ceva sinistru, iar adevăruri bine ascunse în trecut încep să iasă la suprafață. Un roman cu un tempou alert, o acțiune interesantă și cu personaje foarte bine ancorate în realitatea lor.
Solara de Bianca Sîrb este primul volum dintr-o trilogie ce urmărește o adolescentă ce nu își amintește nimic din trecutul său, dar un eveniment o face să se trezească în mijlocul unei bătălii între forțe necunoscute, ea fiind un măr al discordiei în toată situația creată. Mi-a plăcut și stilul, și personajele, și elementele de mitologie dacă din volum; abia aștept să citesc continuarea.
Micul saturnian de Octavian Soviany era de ceva timp în biblioteca mea și mă bucur că am ajuns să-l citesc. Urmărește copilăria și adolescența lui Paul Verlaine, fiind o biografie romanțată. Octavian Soviany știe să atragă cititorul în povestea pe care o țese și să-l țină captiv în aceasta.
* Pene, cenușă și Elfi de M. K. Lynn - un volum care urmează să apară anul acesta, dar tot ce vă pot spune este că mi-a plăcut foarte mult și abia aștept să fie publicat și să vă zic mai multe despre :)
Nu s-a lăsat și fără abandonate, din păcate. Legile nescrise ale vieții de Delia Moretti debutează cu reîntâlnirea a două prietene, Daria și Matilda. Daria trece printr-o perioadă nu chiar roz, Matilda este căsătorită și însărcinată și urmează să nască în curând. O invită pe Daria la ea acasă, să-i țină companie, iar aici fata cunoaște familia Matildei, care nu e tocmai o familie echilibrată. Nu știu ce se întâmplă mai departe, pentru că nu am reușit să intru în ritmul cărții sau să mă atașez de vreun personaj, așa că am decis să nu continui lectura.
Cum a fost martie pentru voi, din punct de vedere literar?
Un val de liniște îmi învălui corpul, iar eu încercam să las toate gândurile să curgă pe lângă mine, să mă eliberez de tot, privind pădurea picurată cu pulberea ruginie a toamnei.
Ochiul lumii își închidea încet pleoapa, lăsând în urmă doar gene de lumină. Dâre sângerii, asemeni unor zgârâieturi trasate de niște gheare, străbăteau cerul, accentuând nuanțele arzătoare ale pădurii.
Evenimentele trebuie să-și urmeze cursul, indiferent în ce direcție, căci, până la urmă, totul va deveni exact așa cum trebuie.